Valori de patrimoniu și arhitectura contemporană

Argument ... pentru ”argument”

Dezbaterea privind relaţia dintre valorile de patrimoniu şi arhitectura contemporană constituie o problemă de esenţă pentru remodelarea expresiei arhitecturale a zonelor urbane actuale. Tematica „VALORI DE PATRIMONIU ŞI ARHITECTURă CONTEMPORANĂ” a făcut obiectul unei sesiuni ştiinţifice organizate de universitatea noastră în perioada 25-26 februarie 2010. Studiile de valoare prezentate la această sesiune au fost selectate pentru volumul al doilea al publicaţiei „Argument”.

Lucrările şi-au propus să analizeze idei şi forme spaţiale prin care să se impună modele culturale elevate, apreciind că spaţiul de arhitectură este creator nu numai de activităţi, dar şi de idei, sisteme de gândire care pot influenţa calitatea instruirii.

În general, pornim de la aprecierea că teoriile asupra valorilor de cultură sunt adevăruri parţiale, relative. Dacă acceptăm că teoriile, conceptele sunt în mare parte subiective, selecţia valorilor de artă şi arhitectură este evident dificilă în prezent, funcţie şi de specificul culturii moderne care nu este o cultură omogenă.

Astfel, contextul discuţiei ne obligă să definim noţiunile de valoare şi patrimoniu. Ce este valoarea? Ne precizează Constantin Noica: „Valoarea este, obişnuit, un semn pus peste lucruri. Aici lucrurile nu sunt altceva decât sensul lor. în ceea ce sunt, sunt semn: semnul că sunt şi cât sunt” (1).

Mergând mai departe pe firul gândului, dacă ne propunem să abordăm aspecte ale teoriei semnelor sau semnificaţiilor, trebuie să reuşim să stabilim ce anume reprezintă valoarea de patrimoniu, deci ce trebuie restaurat, regenerat sau ce poate fi îndepărtat. în acest sens, o istorie critică a arhitecturii trebuie să separe apele, să evidenţieze valorile de nonvalorile din arhitectură.

Pentru descoperirea spaţiilor care trasează identitatea acestor valori de patrimoniu apelăm la memorie, la surprinderea momentelor semnificative ale trecutului. în fenomenul de cultură, timpul spiritual nu se derulează în concordanţă cu realitatea, nu este identic cu timpul istoriei, deşi între cele două timpuri există profunde şi interesante relaţii. Pe de altă parte, ideea spaţiului arhitectural, reprezentativ pentru un anumit stil sau o anumită cultură, trebuie înţeleasă în relaţie cu ideea culturii creatoare de forme şi spaţii semnificative.

Complementaritatea potenţial-actual sau dintre valorile de continuitate şi valorile de discontinuitate structurează noile modele de regenerare urbană/arhitecturală.

Una dintre cele mai sugestive idei pe care o propun spre meditaţie studenţilor arhitecţi aflaţi la început de drum este următoarea afirmaţie a lui Ştefan Odobleja: „Noi nu vedem cu ochii, ci cu mintea. Dacă mintea este goală, ochii privesc fără să vadă” (2). Această observaţie, aparent foarte simplă, ne oferă un adevăr de mare profunzime spirituală care poate constitui un reper pentru studiile noastre teoretice.

În contextul acestei discuţii am pregătit noul volum al publicaţiei „Argument“, pentru înţelegerea evoluţiei ideilor legate de polemica: trecut-prezent-viitor. Lucrările ştiinţifice elaborate de tinerii arhitecţi semnalează momente semnificative ale regenerării potenţialului urban existent, punctează idei cu valoare estetică sau polemici dependente de transformările sociale.

Autorii pun în discuţie, variate aspecte ale revitalizării spaţiilor urbane existente:

• admiraţia valorilor de patrimoniu,
• indiferenţa şi chiar dispreţul faţă de aceste valori sau
• abordarea neutră, fără sclipiri creative.

În principal, prin organizarea acestor sesiuni ştiinţifice a profesioniştilor pasionaţi de arhitectură ne propunem să structurăm o modalitate de evoluţie a programelor de învăţământ sau de cercetare din domeniu, programe prin care să se concretizeze expresii şi forme de arhitectură adecvate comunităţilor urbane aflate într-o permanentă metamorfozare.

Apariţia publicaţiei „Argument” constituie un moment important stabilit prin programul strategic de FORMARE CONTINUă, program cu deschidere europeană specific învăţământului de arhitectură şi urbanism.

Prof. dr. arh. Daniela RĂDULESCU ANDRONIC

Bibliografie

1. NOICA, Constantin, Devenirea întru fiinţă, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981, pp. 106-107.
2. ODOBLEJA, Ştefan, Introducere în logica rezonanţei, Scrisul Românesc, Craiova, 1984.