Experimente urbane / evenimente culturale

Introducere

Pentru următorul număr al publicaţiei ARGUMENT – NR. 5/2013, au fost selectate cele mai apreciate lucrări susţinute în sesiunea de comunicări ştiinţifice, cu participare internaţională intitulată „Experimente urbane – evenimente culturale” din 28-29 martie 2012.

Această tematică, propusă de departamentul nostru: „Sinteză de proiectare”, în colaborare cu „Centrul de studii arhitecturale şi urbane” din UAUIM, a atras tineri specialişti/doctoranzi din ţară şi străinătate.

Prezentările evaluate pozitiv de către referenţii publicaţiei, au fost organizate în acest număr pe 5 capitole:

• experimente urbane internaţionale
• spaţiu cultural – spaţiu spectacol
• arhitectura socială – experimente
• regenerare urbană – reconfigurare arhitecturală
• arhitectura peisajului

Deasemenea, până la tipărire, intenţionăm să completăm structura numărului, cu rubricile Opinia studenţilor Debut şi Recenzii.

Din participările internaţionale, nominalizăm lucrarea doameni cercetător Barbora Černušáková – Londra: „Dreptul la locuire”.

Cuvânt înainte

Lorin Constantin NICULAE

Numărul 5 al publicaţiei Argument explorează interdisciplinar o zonă de suprapunere a două domenii distincte, interogând tranziţia de la experimentul urban la evenimentul cultural. În ce măsură actul urban, fenomenul modelării spaţiale, poate fi interpretat cultural şi în ce măsură un experiment poate deveni eveniment? Sunt două întrebări la care autorii articolelor reunite în acest volum încearcă să răspundă, creionând imaginea unei zone de limită care îmbracă forme şi caracteristici ale ambelor sisteme aflate în contact, a unui ecoton al urbanităţii culturale experimentale şi evenimenţiale. Într-o astfel de zonă de limită şi tranziţie se impune să precizăm accepţiunile celor doi termeni ai binomului.

Experimentul urban presupune metode de cercetare şi proiectare care pornesc de la o lectură diferită a contextului, axată pe industriile creative, pe recuperarea urbană, pe conectivitate, incluziune şi schimb. El valorizează procesul, dezvoltarea, succesiunea de evenimente, definitorii pentru un parcurs ce vizează o transformare urbană, temporară sau permanentă. Dacă experimentul şi-a câştigat un loc în practica urbană relativ recent, nu acelaşi lucru putem spune despre evenimentul cultural care are o tradiţie îndelungată, multimilenară, legat fiind însă de o cultură constituită din achiziţii cuantificabile, fixe şi perene. Desprins de tradiţie, evenimentul cultural contemporan comportă accepţiunea unei culturi deschise, de spaţiu creativ aflat într-o permanentă evoluţie şi transformare, capabil să integreze experimentul.

Textele sunt grupate în cinci categorii tematice. Prima, Experimente urbane internaţionale, grupează contribuţii care detailează atelierele creative urbane ale TU Delft, prezintă centre culturale internaţionale, dar şi o contribuţie care atrage atenţia asupra experimentelor urbane dezastruoase care antrenează evacuări forţate şi relocări de populaţie, distrugând identitatea culturală locală a comunităţilor.

A doua secţiune, dedicată Spaţiului cultural_Spaţiu spectacol, conturează un mozaic de tendinţe în experimentele urbane adresate spaţiului public, privit nu numai ca un cadru de desfăşurare a unor manifestări teatrale, expoziţionale, muzeale sau happening, ci şi ca vector care contribuie şi determină conţinutul acestor evenimente culturale. Spaţiul intercultural, având reperele în nodurile unor reţele informaţionale din ce în ce mai diversificate, determină schimburi şi hibridizări ale programelor culturale, conştiente de percepţia emoţională pe care acestea o potenţează în utilizator.

Arhitectura socială devine câmpul unor experimente urbane care, generând un cadru arhitectural acolo unde acesta nu poate să apară, propun incluziunea socială a grupurilor vulnerabile prin activităţi culturale, derulate în comunităţi defavorizate. Ateliere de teatru-forum, ateliere de confecţionat păpuşi, ateliere de dans contemporan sunt reunite sub umbrela unui program de construire comunitară şi devin parte a unei educaţii non-formale care stimulează creativitatea şi interacţiunea.

A patra secţiune, Regenerare urbană_Reconfigurare arhitecturală, prezintă exemple de reciclare urbană prin conversii funcţionale care produc spaţii cu vocaţie culturală, de arhitectură memorială, de experiment în anveloparea spaţiilor.

Ultima secţiune, Arhitectura peisajului, propune o lectură a siturilor peisagere din oraş prin lentila experimentelor şi evenimentelor pe care acestea le pot favoriza, prin introducerea unei scări urbane diferite, perceptibile secvenţial, analizate dintr-o perspectivă psihologică asupra relaţiei individ-peisaj.

Suma textelor care formează acest volum invită la o reflecţie asupra spaţiului urban prin prisma potenţialului cultural pe care acesta îl poate atinge prin experiment.

Legat, deja indisolubil, de reţele sociale, de new-media, determinat de suprapuneri culturale şi schimb, spaţiul urban dobândeşte valenţe noi prin acceptarea experimentului şi prin favorizarea lui. Succesiunea evenimenţială scrie un palimpsest, înregistrat în memoria colectivă a locuitorilor oraşului, conducând astfel la asumarea unei identităţi inter-culturale noi, într-o continuă evoluţie, bazate pe apartenenţă şi incluziune socială.