Metode de abordare a reamenajărilor clădirilor de patrimoniu

În momentul actual, în care criza economică mondială se resimte în toate domeniile de activitate, este recunoscut faptul că problemele globale referitoare la folosirea eficientă a resurselor naturale, conservarea energiei cât și respectul pentru mediul înconjurător au devenit preocupări și mai importante ale societății contemporane.

Deasemenea s-a putut observa în ultima perioadă tendința promovării unei politici europene de conservare a identității culturale a orașelor și centrelor istorice, de reabilitare a patrimoniului arhitectural, precum și trezirea interesului public față de acceasta.

Astfel, păstrarea clădirilor existente favorizează economia de resurse pe de o parte, cât și menținerea unei continuități istorice, pe de altă parte, mediul construit fiind dovada cea mai concretă a evoluției continue a civilizației.

In acest fel, reciclarea, de la simpla reducere și refolosire a deșeurilor și până la reciclarea urbană (proces de reînnoire prin conversie), capătă o nouă dimensiune. Acest procedeu, ce presupune o reutilizare a clădirilor adaptându-le la noi funcțiuni, a devenit, pe lăngă un adevărat fenomen ce exprimă atitudinea față de existentul construit și o tendință actuală în arhitectură.

Se subliniază astfel caracterul cât se poate de complex al reproiectării construcțiilor existente, proces în cadrul căruia trebuie acordată o deosebită atenție amenajărilor interioare a spațiilor; modalitățile de abordare a reamenajărilor clădirilor de patrimoniu constituind o preocupare constantă a cadrelor didactice care se ocupă de îndrumarea activității de proiectare de la Facultatea de Arhitectură de interior.