Valori ale patrimoniului natural dispărut din arealul central al municipiului București

Cercetarea s-a focalizat pe studiul de caz al Municipiului București, prin aplicarea unei noi metodologii de identificare a unor germeni morfo-genetici primordiali, specifici peisajului cultural, definit ca acțiune și interacțiune a factorilor naturali și umani ai orașului, contribuind la formarea culturii locale, în concordanță cu Convenția Europeană a Peisajului de la Florența.

Dezvoltarea orașelor în relație cu pesajul cultural specific și particularitățile acestuia, contribuie la consolidarea identității culturale, fiind un reper în loc și timp. Studiul de caz al Orașului București, s-a concretizat în identificarea primilor germeni morfo-structurali și genetici ai peisajului capitalei, a tipologiilor de grădini dispărute din arealul central al capitalei, precum și evoluția artei peisajului în concordanță cu dezvoltarea urbană.

Arealele cercetate, fac parte din zona centrala a capitalei, pornind de la amprenta mărturiilor arheologice și grădina ca germene morfo-genetic de tip icon (Grădina Domneasca), până la tipologia de grădina de tip monastic (Grădina Bărăției), grădina simbolică (Grădina Bisericii Sf. Sava / Rașca / Stavri / Universală / Blanduziei / Universității), tipologia de grădină particulară de reprezentare (Grădina Palatului Șuțu), germenele morfo-structural al grădinii de tip genius-loci care conservă memoria unui loc (Grădina cu Cai) și a tipologiei de loisir și divertisment (Grădina Union, Oteteleșanu).