Peisajul ca patrimoniu. Valoarea parcurilor monument. Studii: Parcul Carol și Parcul Știrbey

Dezvoltarea urbană a determinat peisajul construit al fiecărei epoci, peisaj pe care l-a transmis mai departe generațiilor următoare, împreună cu un mod de viață specific. Pe de o parte această evoluție constituie cadrul necesar pentru impulsionarea dezvoltării ulterioare, dar, în același timp, păstrează legătura cu trecutul. Istoria cadrului urban este o istorie a evoluției, a schimbării, a cazurilor particulare, în care fiecare element constituie o verigă de legătură între anumite etape.

Cele două studii de caz se încadrează în intenția de integrare a monumentului istoric de o valoare arhitecturală și peisageră deosebită într-un circuit turistic, ca element de identitate regională. În acest sens, se creează necesitatea formulării și aplicării unor măsuri menite să conducă la ameliorarea calității spațiului și sporirea semnificației istorice ca importantă atracție turistică și, implicit, creștere economică a orașului.

Ansamblurile descrise se încadrează în categoria parcurilor – monument – diferite ca tipologie de formare, amplasare, scop, deși funcțiunea dominantă a acestora este aceeași – odihnă – agrement: Parcul Știrbey de la Buftea – parc privat, aparținând familiei Știrbey (una din suita de atracții turistice din jurul Bucureștiului), și Parcul Carol din capitală – parc urban istoric, care, prin valoarea sa istorica și peisagistica, se profileaza distinct in sistemul verde al orasului, ca unic la nivel national, cu un profil puternic cultural – memorial.