Scoaterea din pericol a clădirilor de patrimoniu
- Virgiliu Polizu
- Mircea Căpățână
Rezumat
O clădire (ansamblu) de patrimoniu este, prin ansamblul componentelor sale – funcționale, structurale, arhitecturale, decorative, dotare tehnică, parcurs istoric – un tot unitar, o entitate de neseparat și, în consecință, orice tip de intervenție implică în egală măsură, alături de componenta necesar a fi conservată (scoasă din pericol), pe toate celelalte.
Intervenția de primă necesitate – scoaterea din pericol – necesară unei clădiri de patrimoniu pentru a fi conservată cel puțin în stadiul în care se găsește în momentul intervenției, precede lucrările de restaurare (conservare, consolidare, reabilitare, revitalizare, dotare, funcționalizare etc) pentru majoritatea monumentelor istorice din România.
Ca o consecință firească, intervenția de scoatere din pericol se supune aceluiași circuit impus de rigorile domeniului patrimonial: finanțare, cercetare - investigare - expertizare, proiectare, execuție, activități dovedit necesar a se desfășura concomitent pe tot parcursul intervenției - fie ca aceasta să se oprească la faza de stabilizare (conservare) a stării actuale, fie că sunt parcurse toate fazele restaurării.