Reinventarea gărilor – Abordare și strategii pentru viitor în programul arhitectural al clădirii de călători
- George Miron Stăncioiu
Rezumat
Arhitectura gărilor s-a dezvoltat rapid, ca răspuns la creșterea traficului pe calea ferată, care avea să devină suportul universal al transportului de mărfuri și produse, dintr-un loc în altul. Gara a fost convertită într-un „templu al tehnologiei”, unde pasagerii așteptau cu nerăbdare una dintre cele mai importante invenții ale revoluției industriale: trenul. Sarcina de a recupera gloria de odinioară a călătoriei cu trenul a devenit o provocare și o competiție fantastică. Industria „a înțeles” că viteza reprezintă un factor critic în imbunătățirea poziției traficului feroviar și aceasta a fost direct asociată cu tehnologia. A fost fără dar și poate o reinventare a căilor ferate pe la mijlocul anilor ’80 care a tras atenția într-un mod serios, atribuind încă o dată principalului terminal de cale ferată ca și unui tip de clădire semnificativă și discretă în același timp, aceluia care de fapt îndrăznește să exploateze calitățile dramatice și spațiale ale elementelor „aproape uitate” – a boților arcuite pentru hala trenurilor. În urma perioadelor trecute, pentru prima dată după mulți ani gara avea să fie proiectată ținând seama deopotrivă de caracterul distinctiv, specific și emoționant. Puternica tradiție și reușita țărilor occidentale în domeniul arhitecturii clădirilor de călători pe calea ferată, sunt tributare și modului de aplicare extrem de judicios al acestora în planul realității economice, politice și administrative ce se regăsesc în specificul național. Ca o concluzie, se poate afirma, că răspunsurile transmise de arhitecți în decursul ultimilor 20 de ani, cu privire la tematica programului clădirii de călători pe calea ferată, nu relevă o tendință unică ori imediată de tip istoric, tehnic sau artistic, ci din potrivă, nuanțează mult mai multe abordări izolate, al căror element comun surprinde prin grija planificării urbane.