SCHIMB CULTURAL - ]TRANS[CULTURAȚIE- ]TRANS[ARHITECTURĂ

Dezvoltarea fără precedent a mijloacelor de comunicare, circulația informației facilitează schimburile interculturale, menținând acel balans necesar culturii între național și universal. Relația dintre universal și national, specific, va cunoaște noi forme de manifestare, fiind în permanență generată de dependența mutuală dintre culturile angrenate în procesul de globalizare. O viziune integratoare asupra culturilor valorifică diversitatea până la dimensiunea de universal. Temerile legate de efecte ale globalizării ca uniformizarea, pierderea identităților pot fi înlăturate printr-o viziune democratică de ansamblu, prin înțelegerea faptului că unitatea se exprimă cel mai bine prin diversitate. În acest angrenaj al unei viziuni integratoare, arhitectura constituie un instrument important, modelator al relației dintre universal și specific, cu un potențial excelent, în permanență novator, exponent al unei lumi viitoare, integratoare. Arhitecturile locale pentru comunități locale sunt piese de lego într-un puzzle uriaș ce conturează marea arhitectură universală. Din întrepătrunderea fluxurilor de comunicare, din interpenetrarea culturilor rezultă varietăți noi, adesea extrem de interesante, este vorba de fapt de o reconceptualizare a apropierii culturale. Articolul tratează în relație cu arhitectura cele patru tipuri de apropriere culturală: schimb cultural, dominație culturală, exploatare culturală și transculturare (transculturație), propunând conceptul de ]trans[arhitectură, o consecință firească a societății contemporane globalizate, răspuns integrator la cerințele megacomunității.

Cuvinte cheie: apropriere culturală, schimb cultural, dominație culturală, exploatare culturală transculturație, ]trans[arhitectură