Despre experimente și arheologii urbane. București

Contribuția de față își propune să formuleze câteva întrebări legate de semnele și simbolurile a căror prezență, apariție sau dispariție, delimitează repere și experimente emoționale în spațiul urban, sau pur și simplu fac referire la dicționarul de arheologie al întâmplărilor orașului.

Semnele și simbolurile, statuile și clădirile – monumentele -  sunt o parte importantă a spațiului cultural și emoțional; apariția și dispariția lor ne marchează adesea prezentul, trecerea și temporalitatea spațială, structurând memoria asupra orașului. Multe iscă discuții, polemici, întrebări și dezbateri. Daca tratează victoria, puterea, comemorarea, plângerea orientală a pierderii sau statul balcanic, acestea sunt și ipostazele de experiment emoțional și urban pe care le propun orașului.

Percepția asupra spațiului urban le răsplătește cu atenția cuvenită experimentului: le transformă pe rând în elemente acceptate, sau le respinge, ascunzându-le după denumiri forțate asemeni prezenței lor. Descompunerea imaginii se face pe straturi succesive, de puncte și texturi (ca imagini neclare) până la linii, secvențe urbane și obiecte apoi.

Acuitatea privitorului depinde de obișnuința vederii, de plăcerea contemplării și formarea de algoritmi conștienți de tip link imagine-gândire. Experimentarea unui spațiu urban are legatură cu identificarea reperelor, semnelor, obiectelor aflate în fundal, sau aflate în apropierea scării umane.

Într-un spațiu urban ca Bucureștiul reperele au legatură cu înțelegerea sensurilor atmosferei, cu parcurgerea locului fizic sau emoțional.

Marcarea spațiului cu simboluri evocatoare este un anumit tip de experiment urban; construirea simbolului, mutarea sau înlocuirea lui necesită un consum, o implicare și o asumare. (Ce se întâmplă atunci când simbolul nu se poate muta, înlocui, dizloca? )

Cuvinte cheie: spațiu urban, oraș, experimente, semne, repere, arheologie, București.