Muzeul din stradă. Prelungirea activităților muzeale in spațiul public

Arhitectura se definește intr-un mod clasic ca formă construită, opunându-se spațiului liber prin marcarea limitei dintre inăuntru și afară. Anvelopanta reprezintă o limită materială intre cele două tipri de zone cărora li se asociază seturi diferite de activități, comportamente și trăiri.

În prezent constatăm insă apariția unei tendințe de dematerializare a limitei care devine difuză, transformăndu-se ea insăși in spațiu conceptual și negociind raportul dintre inăuntru și afară.

Pentru a exemplifica acest tip de situații, ne vom indrepta atentia către depășirea limitelor fizice ale muzeului și prelungirea activităților desfășurate de acesta ȋn spațiul public al străzii. Strada trece astfel de la rolul său de zonă de tranziție la a fi valorificată din punct de vedere cultural și la modificarea tipului de activități și percepții asociate acesteia. Devine prilej pentru realizarea unei arhitecturi temporare ale cărei caracteristici și implicații – la nivel arhitectural, urbanistic dar și sociologic și antropologic – urmărim a le descoperi.