O discuție: (Framing) Imaginile în mișcare pentru arhitectură și discursul critic arhitectural - semantici și forme

Suntem obișnuiți să concepem arhitectura în perspective sau chiar în imagini secvențiale, fiecare având un impact asupra ochiului și a mintii (a perceptorului ca cititor). Desenul de arhitectură ca status și implicit definit ca exercițiu, conduce imaginația în rezultarea (uneori) a unor locuri și modele specifice. Procesul de educație în academiile de arhitectură se bazează de fapt pe desenul de mână, diagramare și sintetizări de informații prin desen, ceea ce este de fapt o acțiune-și-rezultat 2D, rezidând într-o imaginație a unui model - model spațial – a arhitecturii posibile (existente sau în procesul de fabricare).

Asa cum programarea arhitecturii avansează în conformitate cu un număr de oameni, densități și prezentele/viitoarele provocările ale secolului 21, asemenea sunt si noile resurse de percepere în procesul de framing și (rezultatul) înapoi al impactului asupra noilor perspective dezvoltate în noi tipuri de imagini în mișcare ca noi dinamici cinematice.

Chiar și o listă a arhitecturii în imagini în mișcare se va rezuma pentru majoritatea publicului în filme care prezintă arhitecți, arhitectură și locuri, sau chiar obiect de design, referențialul de prezentator și al (subiectului filmului/) temei care influențează atât percepția diferită față reprezentarea statică de imagini - de la desene de mână ale modelelor, fotografie sau chiar panoramare (statice sau reprezentari 360 de grade în mișcare).

Articolul propus este condus către sensul de a avea arhitectură prezentată ca discurs în imaginile în mișcare și în noile tipuri de framing de dinamică cinematică, ca resursă valoroasă pentru învățare largă și academică, înțelegând transformările privind semantica de design arhitectural și stil a secolului 21. Mai multe sublinieri și observații vor fi detaliate pe câteva exemple.