Identitate. Restructurare. Peisaj

Într-o perioadă în care contactele virtuale iau locul celor fizice, comunicarea reprezintă un element atât de utilizat încât se pierde valoarea în sine a conceptului, făcând loc superficialității. Virtualul sporește nevoia de contact și comunicare fizică, spațiul public și ceea ce el oferă capătă o importanță mai mare ca oricând; într-o lume a mobilității, a dematerializării, a comunicației, identitatea și caracterul sunt esențiale. Din secolul XX, ritmul urbanizării și dezvoltările tehnologice au creat noi probleme, fiind obligatorie regăsirea raportului orașului cu istoria sa, în condițiile pierderii identității urbane.

În prezent identitatea se construiește pe aceeași logică a rețelei pe care se bazează perioada informațională. Conectivitate, coerență, continuitate, rețea – devin cuvinte cheie în noile strategii de refacere a peisajului urban, implicând acțiuni de armonizare a țesutului, a imaginii, a contextului. Perioada de tranziție în care ne aflăm își asumă rolul de punte de legătură între istorie și viitoarea dezvoltare urbană care a început să-și manifeste tendințele. Repercursiunile se simt cu precădere în cadrul peisajului urban care reflectă puternic tranziția – prin care trece nu numai societatea, ci și cadrul de existență al acesteia. Amalgamul de forme, fenomene, tendințe, nevoi își pun amprenta asupra peisajului, al cărui rol în această perioadă este de rezolvare a contradicțiilor, a disfuncțiilor, de asigurare a continuității țesutului, a coerenței imaginii urbane, a conectivității funcționale, a identității sociale și urbane.