Peisajul arhitectural din perioada interbelică și nevoia de regenerare astăzi. Parcurs geografic în România, Italia, Grecia, alte țări din Europa

În această contribuție autorul investighează nevoia de conservare a clădirilor timpurii din secolul XX. Această nevoie de conservare este determinată de condiția fizică a clădirilor pe de o parte, care poate fi îmbătrânirea, sau vulnerabilitatea seismică, și de nevoia de a le pune în valoare, de exemplu pentru turism cultural, pe de altă parte. Cel mai mare număr de abordări de conservare poate fi găsit în Italia, unde o multitudine de Modernisme și de arhitecturi, cu diferite abordări de conservare, poate fi găsit, și astfel poate fi un exemplu pentru România. Și în Grecia sunt similarități cu tipologia clădirilor și a problemelor lor. În final, contextul mai larg european este luat în considerare, subliniind cercetarea și practica intensă pentru conservarea arhitecturii secolului XX din Germania, în particular la Karlsruhe, cercetare care se extinde spre contextul mai larg european. Alte exemple notabile sunt din Slovenia, Marea Britanie, Portugalia și Austria. Accentul cade pe clădirile multietajate, în majoritate de locuit, și de cele mai multe ori cu structură din beton armat. Consolidarea seismică, uneori executată cu metode inovative cum ar fi polimerii armați cu fibre, poate fi conectată cu reabilitarea funcțională, așa cum arată exemplele. Investigarea este relevantă pentru această perioadă și acest loc întrucât clădirile timpurii din secolul XX definesc fața Bucureștiului.