Participativismul și managementul dezastrelor

Deși nu investighează percepția riscului ca atare, contribuția se referă la modul cum poate fi mărită acceptanța măsurilor pentru reducerea riscului (seismic). Cercetarea asupra aspectelor participative din luarea de decizii dă o viziune asupra posibilităților de dialog cu cetățenii. Construcția de clădiri cere un mod special al unui astfel de dialog comparativ cu alte științe: cetățenii au fost întotdeauna implicați în procesul de decizie prin tipul de proprietate în cazul locuirii, și sunt tot mai mult prin democratizarea proiectării. Baza pentru comunicare nu sunt numai rezultatele cercetării teoretice, dar și documentarea continuă a exemplelor de cea mai bună practică. Ne-am uitat la evoluția din ultimii 50 de ani, subliniind tranziția dintre diferite nivele, care corespund la diferite grade de participare, pe parcursul decadelor respective. Abordări istorice cum ar fi „limbajul de modele” al lui Christopher Alexander din anii 1960 care ar putea dispune de un limbaj de comunicare între actori, sau metoda „Stichting Architects Research”, care dispune de cercetare de arhitectură privind participarea pentru prima oară, pot fi văzute nu ca faze, ci ca straturi care arată gradul de activare participativă, ca abordări care durează până astăzi. Suntem implicați activ în unele noi dezvoltări, cum ar fi modelul de punere la dispoziție a informației în proiectul World Housing Encyclopedia, un sistem de informații expert care ar putea evolua la un sistem de suport de decizie, și abordarea de decizie bazată pe „elemente de consolidare” considerând grupuri de interes similare celor recenzate, precum și în comunicarea prin Web 2.0 în inițiative legate de l’Aquila și Haiti.