Proiectul de arhitectură ca proces

Proiectele studențești ating o gamă largă de idei, parcurg concepte variate, tehnologii, sisteme, rețele informaționale, filosofii și politici, și cercetează atent realizarea acestor idei, în și prin proiectare. Ceea ce rezultă este un set de căutări îndrumate, și o formalizare în desen a unui obiect imaginat - răspuns punctual pentru cercetările întreprinse, proiectul-subiect dezvăluit într-o modalitate de expresie proprie domeniului investigat.

Cercetarea condițiilor și a caracteristicilor amplasamentului în care urmează să fie inserat proiectul propus nu îngrădește creativitatea, nu impune respectarea strictă a unui pachet fix de norme, cum ar putea părea la prima vedere. Acestea sunt parte integrantă a oricarui proiect valabil ce trebuie detaliat critic.

Pe de alta parte, unul dintre momentele revelatoare ale arhitecturii se găsește pe parcursul procesului de proiectare, locul unde complexul constrângerilor este nu numai rezolvat, ci combinat creativ în maniera în care să producă, inventând, o noua calitate arhitecturală. Anamorfoze, perspective, iluzii și performanțe concrete sunt strânse laolaltă într-o propunere concretă. Proiectele din școală propun de fiecare dată altceva arhitectural, ele nu speculează la nivel teoretic, filosofic sau conjunctural despre arhitectură, ci îndrăznesc să sugereze posibile mutații în scenariul virtual, sugerează un proiect-obiect care imaginează cum arhitectura ar putea deveni. Așadar ideile puternice, provenite dintr-o gândire speculativă colaterală pot stimula investigații teoretice specifice în aceeași măsură în care și reciproca este la fel de adevărată.