Comunități sustenabile în contextul îmbătrânirii societății. Premise pentru arhitectură

Conform datelor furnizate de ONU, asistăm în prezent la o creștere semnificativă a procentului persoanelor vârstnice la nivel mondial. Dacă în 2000 la nivel mondial, populația vârstnică reprezenta circa 10%, în 2008 procentul crește la 15%. Se estimează că în 2050 acest procent va ajunge la 25%. În Europa, se estimează că procentul persoanelor cu vârstă peste 60 de ani se va dubla, de la 20% in 2000 la 37% in 2050. Tendinței de îmbătrânire a populației i se alătură un al doilea fenomen definitoriu pentru secolul XXI, urbanizarea. Creșterea speranței de viață și urbanizarea reprezintă puncte de referință pentru dezvoltarea societății în secolul trecut.

Îmbătrânirea populației și a societății constituie o schimbare de paradigmă pentru arhitectură. Conceptul de Comunitate Sustenabilă este redefinit în acest context ca premiză în conceperea arhitecturii care îi este destinată, prin apel la conceptul de Comunitate Prietenoasă cu Vârsta (Age Friendly Community). Comunitatea Prietenoasă cu Vârsta reprezintă un concept nou, care integrează alte concepte existente: Creștere Inteligentă, Comunități Sănătoase, Noul Urbanism, Design Universal, Comunități Prietenoase pentru Copii, LEED pentru Dezvoltarea Cartierelor, Comunități Sigure (Organizația Mondială a Sănătății), Comunități Rezistente la Caniculă, Comunități cu un Mod de Viață Activ. Sunt detaliate caracteristicile comunității sustenabile importante pentru arhitectură în contextul provocărilor aduse în planuri multiple de îmbătrânirea societății.

Arhitectura viitorului este o arhitectură capabilă să genereze Comunități Sustenabile Prietenoase cu Vârsta. Se poate vorbi despre arhitectura secolului XXI drept o arhitectură sustenabilă intergenerațională.