Reconversie funcțională și regenerare urbană la Muzeul Național de Artă Contemporană

Una dintre disfuncțiile Bucureștiului o reprezintă ruptura creată de apariția Casei Poporului și a ansamblului Victoria Socialismului, ansamblu ce se dorea a fi un Centru Civic. Echilibrul orașului a fost perturbat prin discontinuitatea apărută în țesutul urban tradițional, dar în același timp și în „țesătura” socială.

Primul pas făcut în direcția reintegrări acestei clădiri în țesutul urban îl reprezintă apariția, în interiorul ei primitor și foarte încăpător, a unui spațiu reprezentativ pentru oraș, și anume un muzeu destinat artei contemporane. Reconversia funcțională a unei părți din clădire aflată în zona posterioară, ce avea ca destinație inițială dormitoarele imense care urmau să găzduiască pe cei mai mari oameni ai țării, în Muzeul Național de Artă Contemporană conferă o nouă identitate locului. Muzeul a devenit un punct de reper pentru bucureșteni și a marcat în același timp introducerea Palatului Parlamentului în circuitul cultural al publicului larg din capitală.

Muzeul Național de Artă Contemporană este un proiect de reconversie ce a fost gândit ca un demers integrator în vederea recuperării unor spații și arealuri urbane degradate sau abandonate (din considerente politice sau economice), dar care aveau un real potențial de a fi transformate. Centrul de interes astfel creat, prin influența sa asupra teritoriului înconjurător, conduce la rezultate pozitive în termeni de viață urbană și socială, și devine o componentă a revitalizării și regenerării urbane la nivel local, sau poate chiar teritorial.