ro | en
ArgumentNr. 7/2015

Inserții urbane în zona Calea Călărașilor: concept, context și continuitate.

Rezumat

Istoria umanității, sub diferitele ei aspecte ce includ și istoria urbană, este ca o mare carte deschisă ce se scrie și rescrie permanent, prezentul (continuu construit) nefiind altceva decât o (în)scriere fără încetare în marele text (urban). Istoria este o acumulare continuă de straturi materiale sau imateriale, prezentul putând fi privit ca o limită (continuă) între trecut și viitor, iar arhitectura, ca o manieră de a lega în spațiu toți acești timpi.

Astăzi, arhitectura contemporană pare că nu se mai naște dintr-un loc anume, chipul unei arhitecturi a locului (și a timpului) fiind încet-încet îndepărtat. În contextul globalizării (arhitecturii), când granițele determinate de culturi și de geopolitici sunt înlăturate, apare nevoia unor elemente distinctive ce pot să adauge caracter și valoare unei zone, ajutând astfel la păstrarea identității acesteia.

Conceptul unui proiect poate să fie (ca relație), indiferent, în conformitate sau în conflict cu contextul; de aceea, o atenție deosebită ar trebui arătată integrării clădirilor noi într-un anumit context dat deoarece, a construi în context diferă în mod esențial de a construi cu contextul. Raportarea valorică la context, cu ale sale straturi optime și mai puțin optime, este importantă atunci când se discută despre o arhitectură a conținutului, a fondului și nu a formelor (fără fond).

Inserția urbană contemporană, ar trebui să însemne și o conservare a memoriei locului, menținându-se astfel continuitatea morfologiei arhitecturale și o anumită coerență a spațialității locului, ca bază pentru demersurile viitoare. Existența în contemporan necesită o conștientizare a faptului că fără acumularea trecutului nu s-ar fi putut vorbi astăzi de un timp modern cu caracteristicile sale specifice. Pentru a-și găsi identitatea, arhitectura modernă nu poate elimina dimensiunea temporală din cadrul preocupărilor sale, existența sa fiind certificată prin raportarea la trecut, spațiul și timpul fiind o acumulare continuă de straturi succesive ale evoluției.

Download


Alte articole

Andrei Eugen Lakatos
În afara contextului: „Trădarea imaginilor” (2017)

Andrei Eugen Lakatos
Conversia funcțională – un instrument al regenerării urbane (2013)

Andrei Eugen Lakatos, Mihaela Pelteacu
Reconversie funcțională și regenerare urbană la Muzeul Național de Artă Contemporană (2009)