Teorii ale suprafeței în arhitectură

Misiunea arhitecturii implică în mod necesar instaurarea limitelor prin crearea de suprafețe. Limitele dintre mediu și arhitectură au fost puse dintotdeauna în discuție. De-a lungul istoriei linia de demarcație dintre natură și artefact nu a încetat să se deplaseze, să se reinventeze.

Se prefigurează astfel o situație paradoxală, o situație dilematică cu care arhitectura trebuie să conviețuiască: cum se pot institui limite într-o lume care se străduiește să le deconstruiască, să le sfideze, cum se pot creea suprafețe într-o cultură care se fundamentează pe pulverizarea aparențelor.

Textul explorează o serie de teorii care au inițiat sau au contribuit la investigația naturii și potențialului suprafețelor arhitecturale.