Cercetarea în proiectul de arhitectură în procesul de învățământ.
- Georgică Mitrache
Rezumat
Articolul își propune să investigheze dinamica și influențele cercetării în cadrul proiectului de arhitectură pornind de la o succintă definire a procesului și aprofundând asupra distincției între formele tradiționale și cele non-tradiționale de cercetare.
Având ca viziune fundamentarea sau dezmințirea unor ipoteze formulate anterior, formele cercetării tradiționale colecționează, organizează și analizează date provenite prin observarea și experimentarea realității. Formele cercetării non-tradiționale, înțelese fie ca arte bazate pe cercetare fie doar simplu fundamentate pe componenta practică devin metode științifice care ating printr-o cale alternativă același scop final.
Astfel, contribuția de practică de proiectare pentru cercetare academica poate fi, cel mai bine descrisă ca un spectru cu doi poli extremi, ca o combinație lungă și variabila între cei doi. Dacă procesul proiectării este prin natura linear, ajungând la un singur rezultat, cercetarea implică direcții divergente și o poziție critică față de acestea. Procesul de proiectare se plasează între empiric și riguros, apelând deopotrivă la generalizare și particularizare, preocupându-se de atât de aspect cât ordine.