Interpretări ale unor elemente de arhitectură tradițională

Organizarea spațiului are caracteristici generale pe teritoriul Romaniei și trăsături particulare ale fiecărei regiuni etno-culturale. O exprimăm astfel deoarece la începuturi, cei care produceau ceea ce noi astăzi numim arhitectura populara, nu isi puneau problema că ar face arhitectură. Ei răspundeau unor nevoi printr-un act voluntar încărcat - la răndul lui - cu tehnici, învățături, ritualuri, cultura locală, etc, toate acestea fiind ale locului ca și oamenii. Arhitectura cultă este produsul exercitării unei profesiuni, deci prin excelență programatică.

Autorul cult este un om, rezultat al unei educații tehnice specializate , care se manifesta într-un spațiu cultural pe care îl traduce intr-o cheie proprie. Autorul anonim, popular, este personajul multiplu, păstrător și transmițător al învățăturilor, ritualurilor și culturii locului. El nu interpretează deliberat cultura locului, el face parte din ea. Realizările de până acum de la Mincu, Cerchez, Petre Antonescu, Duiliu Marcu până la O. Doicescu și așa-numiții funcționaliști lirici sunt manifestări ale arhitecturii românești pe teritoriul țării sau reprezentări ale acesteia în afară. Dar chiar și ele au fost supuse influențelor, curentelor, stilurilor, modei, deciziei arbitrare, etc.

Arhitectura neoromânească asează elementele arhitecturii tradiționale intr-o structurare clasică. Funcționalismul liric prelucrează aceleași elementele ale arhitecturii tradiționale intr-o structurare funcționalistă. Incercarea de a interpreta elemente ale arhitecturii tradiționale in zilele noastre se poate face prin descompunerea efectului spațial al acestora intr-un “abstract” si recompunerea subliminala a acestuia răspunzând nevoilor contemporane și utilizând tehnologiile noi. In acest fel se poate depăși handicapul monumentalizării, scării, materialelor, nevoii de spațiu interior.