VALORI DE PATRIMONIU ȘI ARHITECTURA CONTEMPORANĂ – lansare discuții masă rotundă

Finalul sesiunii de comunicari științifice este rezervat dezbaterii unei teme îndeosebi de importantă pentru arhitectura în România: zona de articulare dintre patrimoniu și arhitectura contemporană. Merita să punem accent pe situația obiectelor de patrimoniu și a zonelor protejate - de multe ori context, cadru sau poate chiar obiect de intervenție pentru arhitectura zilelor noastre. Această situatie este adesea paradoxală. Mai ales în cazul proiectelor care au dificila sarcină de a pune în echilibru un obiect de patrimoniu și o intervenție nouă, lucrurile evoluează uneori în detrimentul obiectului de patrimoniu: el este neglijat, tratat inadecvat. Alteori, prezența și încărcătura lui culturală, grefate pe restricțiile care dirijează intervenția sunt percepute ca stânjenitoare. În mod normal, relația ar trebui să fie una de potențare reciprocă.

Gestiunea și protecția fondului patrimonial, cât și practica de arhitectură - care adesea se află într-un raport conflictual greșit înțeles cu situri cu personalitate istorică, stilistică și culturală foarte bine definită - ridica numeroase probleme. Exista o ruptură între patrimoniu și arhitectura contemporană practicată la noi, un dezacord nociv pentru ambele. Căutand sursele acestei fracturi, putem analiza problema din mai multe perspective – cea profesională, de arhitectură și urbanism, cea legislativă și instituțională. Aici intervine arhitectura contemporană: ea trebuie să își păstreze esența de modernitate fără a recurge la pastișe modeste, și nu numai să coexiste cu patrimoniul istoric într-o manieră care să nu-i aducă acestuia prejudicii, ci să și rămână ea însăși. Marea ei provocare? Menținerea identității și revitalizarea patrimoniului, prin țeserea unei noi legături cu orașul actual, cu oamenii de azi, cu modul lor de viață. Valori de patrimoniu și arhitectură contemporană, încotro?