Microspații urbane: între figurativ și operativ. Cadru metodologic de analiză

Această lucrare explorează conceptul de microspații urbane, argumentând, printr-o lectură interdisciplinară dedicată, necesitatea definirii unui cadru metodologic integrat pentru analiza acestora, având în vedere că microspațiile nu sunt tratate distinct în urbanism și nu sunt recunoscute ca o categorie separată. Deși omniprezente în viața de zi cu zi, aceste spații sunt subestimate în cercetările recente, fiind adesea relegate la o percepție laterală, reziduală. Pornind de la mai multe teorii binecunoscute din diverse perspective în domeniul psihogeografiei, sociologiei (Malpas, 2018; Lefebvre, 1991; de Certeau, 1974), arhitecturii senzoriale (Pallasmaa, 2005) și bazându-se pe revizuirea unor concepte din teoria secundarului (Nemoianu, 1997), precum și pe considerații privind diverse categorii de spații eterogene și tipologic incerte (Hall, 1969; Cupers & Miessen, 2002), lucrarea evidențiază relația nuanțată dintre cadrul fizic al orașului și stratul de percepție (figurativă) și memorie (operativă), ambele implicate în procesul de experiență urbană.

Studiul susține ideea că microspațile urbane, adesea neglijate și considerate în termeni negativi, sunt foarte utile în procesele de planificare coparticipativă a orașului. Percepute în mod liminal sau accidental în experiența urbană, microspațiile devin importante ca suport indispensabil și ca spații de legătură ale structurii urbane, catalizând interacțiunile sociale informale, care, la rândul lor, formează baza diversității și incluziunii în viața urbană. Privită în ansamblu, rețeaua de microspații urbane (Morelli și Privitera, 2022) demonstrează puterea acestora de a contribui la reînnoirea sentimentului de apartenență al rezidenților la locuri și la îmbunătățirea calității vieții urbane.