ro | en
Argument › Nr. 16/2024

Microspații urbane: între figurativ și operativ. Cadru metodologic de analiză

https://doi.org/10.54508/Argument.16.16

  • / Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Bucureşti, RO
  • / Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Bucureşti, RO

Rezumat

Această lucrare explorează conceptul de microspații urbane, argumentând, printr-o lectură interdisciplinară dedicată, necesitatea definirii unui cadru metodologic integrat pentru analiza acestora, având în vedere că microspațiile nu sunt tratate distinct în urbanism și nu sunt recunoscute ca o categorie separată. Deși omniprezente în viața de zi cu zi, aceste spații sunt subestimate în cercetările recente, fiind adesea relegate la o percepție laterală, reziduală. Pornind de la mai multe teorii binecunoscute din diverse perspective în domeniul psihogeografiei, sociologiei (Malpas, 2018; Lefebvre, 1991; de Certeau, 1974), arhitecturii senzoriale (Pallasmaa, 2005) și bazându-se pe revizuirea unor concepte din teoria secundarului (Nemoianu, 1997), precum și pe considerații privind diverse categorii de spații eterogene și tipologic incerte (Hall, 1969; Cupers & Miessen, 2002), lucrarea evidențiază relația nuanțată dintre cadrul fizic al orașului și stratul de percepție (figurativă) și memorie (operativă), ambele implicate în procesul de experiență urbană.

Studiul susține ideea că microspațile urbane, adesea neglijate și considerate în termeni negativi, sunt foarte utile în procesele de planificare coparticipativă a orașului. Percepute în mod liminal sau accidental în experiența urbană, microspațiile devin importante ca suport indispensabil și ca spații de legătură ale structurii urbane, catalizând interacțiunile sociale informale, care, la rândul lor, formează baza diversității și incluziunii în viața urbană. Privită în ansamblu, rețeaua de microspații urbane (Morelli și Privitera, 2022) demonstrează puterea acestora de a contribui la reînnoirea sentimentului de apartenență al rezidenților la locuri și la îmbunătățirea calității vieții urbane.

Cuvinte cheie

microspații, percepție, urban, metodologie, coparticipare

Download

Referințe

  1. Almazán, J., & Yoshinori, N. (2012). Urban Micro-Spatiality in Tokyo: Case Study on Six Yokochō Bar Districts. In Tech. doi:10.5772/33326 
  2. Casey, E.S. (1997). The Fate of Place – A Philosofical History, The Regents of the University of California.
  3. Certeau, M.de (1974). The practice of everyday life. (trans. 1984 by Steven Rendall).
  4. Chrisinger, B.W. & King A.C. (2018). Stress experiences in neighborhood and social environments (SENSE): a pilot study to integrate the quantified self with citizen science to improve the built environment and health. In: International Journal of Health Geographics, 17:17. https://doi.org/10.1186/s12942-018-0140-1 
  5. Cupers, K. and Miessen, M. (2002). Spaces of Uncertainty, Verlag Muller and Busmann. Degen, M.M. (2008). Perceptions from ‘down below’. In Sensing Cities, Routledge: 30-42.
  6. Donohoe, J. ( 2014). Remembering Places: A Phenomenological Study of the Relationship between Memory and Place, Lexington Books, The Rowman & Littlefield Publishing Group
  7. Frémont, A. (1972). La région, espace vécu: Mélanges offerts à A. Meynier, Rennes, P.U.B
  8. Foucault, M. (1984). Of other spaces: Utopias and heterotopias. In J. Miskowiec (Trans.), Architecture / mouvement / continuité.
  9. Gärling, T. (1995). Urban cognition. Readings in environmental psychology, Academic Press
    Gehl, J (1987). Life Between Buildings: Using Public Space (J. Koch, Trans.). Van Nostrand Reinhold.
  10. Graham, A. K., & Van Der Linden, S. (2021). Measuring Physiological Responses to Environmental Stimuli Using Wearable Sensors: A Systematic Review. Environmental Research, 202, 111762.
  11. Hall, E. T. (1969). The Hidden Dimension. Anchor books Ed.
  12. Heart, R. A. & Moore, G. T. (1973). The development of spatial cognition: A review. În Downs, R. & Stea, D. (Eds.) Image and
  13. Environment, (pp. 246–288). Aldine Publishing Company.
  14. Hooper-Greenhill, E. (2007). Interpretive Communities, Strategies and Repertoires. În S. Watson (Ed.), Museums and their Communities. (pp. 76–94). Taylor & Francis e-Library.
  15. Ioniță, C. (2020). Golul ca instrument conceptual de investigare a organicității orașului postindustrial. Ed. Asociația Arta în dialog.
  16. Itti, L., & Koch, C. (2000). A saliency-based search mechanism for overt and covert shifts of visual attention. Vision Research, 40(10-12), 1489-1506. https://doi.org/10.1016/S0042-6989(99)00163-7 
  17. Lefebvre, H. (1991). The Production of Space, Blackwell, Oxford.
  18. Lynch, K. (1960, 1990). The Image of the City, MIT Press.
  19. Malpas, J. (2018). Place and experience: a philosophical topography. Routledge.
  20. Maatouk, H, Halabi, M., Mohsen, H, Youssef, M. (2021). Exploring potentials of leftover spaces using urban metamorphosis. In BAU Journal - Society, Culture and Human Behavior: Vol. 3: Iss. 1-10.
  21. Merleau-Ponty, M. (1999). Câmpeanu, I. Vătăjelu, G.(trad.). Fenomenlogia percepției. Ed. Aion
  22. Metzger, Christoph. Neuroarchitecture, JOVIS, 2018.
  23. Mihali, C. (2001). Inventarea spaţiului. Arhitecturi ale experienţei cotidiene, Paideia.
  24. Morelli, E. and Privitera F. (2022). Micro spaces of proximity. A reading of historical centre of Florence between academic research and social participation. In The new sense of place after the bio revolution: Education, Profession and Social Interaction, 19th International Conference Arquitectonics: Mind, Land and Society.
  25. Nemoianu, V. (1997). O teorie a secundarului, ed. Orizont.
  26. Norberg-Schulz, C. (1971). Existence, Space, Architecture. Londra: Studio Vista
  27. Pallasmaa, J. (1996) (2005). The Eyes of the Skin, Architecture and the Senses. Wiley.
  28. Piaget, J. (1970). Le Structuralism. New York: Harper & Row.
  29. Porter, S. R., & Clifton, C. (2016). Seeing and Being Seen: Eye-Tracking and Urban Context. Journal of Environmental Psychology, 45, 91-100.
  30. Secchi, B. (1993). Un’urbanistica di spazi aperti. Casabella, (12).
  31. Solà-Morales Rubió, I. (1997). Differences: Topographies of contemporary architecture (S. Whiting, Ed.; G. Thompson, Trans.). MIT Press.
  32. Stan, S., (2014). Dinamica spațiilor interstițiale urbane. București 1813-1946, teza de doctorat, UAUIM.
  33. Tostoes, A., Koselj, N., (2018). Metamorphosis: The Continuity of Change, Lisboa. In Docomomo International, 15(2), Ljubljana.
  34. Whyte, W.H. (1980). The Social Life of Small Urban Spaces. Project for Public Space, NY.

Alte articole

Angelica Stan, Mitu-Ioan Sbîrnac
Rolul magnetismului urban în dezvoltarea echilibrată a regiunii Dunării (2024)

Angelica Stan, Andra Panait
Distanța și distanțarea în spațiile urbane publice în perioada pandemiei de Covid-19 (2022)

Angelica Stan
Câteva observații asupra modului în care se reflectă dunărea în mentalul locuitorilor ei. Un studiu de caz românesc: Dunărea de Jos, Orașul Giurgiu (2019)

Angelica Stan
Parcul urban – de la concept, la proiect (2015)