Dimensiunea formativă între tradiție și modernitate

„Vremurilor noastre le-ar fi proprie sintagma – schimbarea este singura constantă – modificările fiind inerente în configurarea organizațiilor și interrelaționarea lor, în socialul grupurilor și indivizilor, toate fiind marcate de economic.” - Prof. dr. arh. E. B. Popescu și arh. M. S. Moldovan, în lucrarea „Schiță pentru managementul academic în arhitectură și urbanism”

Universitățile științifice consacrate sunt supuse unor presiuni contemporane decurgând din mecanismele economice actuale, conceptul de universitate managerială fiind din ce în ce mai prezent.

Este în general acceptată ideea dezvoltării societății omenești prin participarea originală, specifică a culturilor grupurilor umane constituite ca entități. Acest proces al realității, atât de complex, poate fi sintetizat în raportul dialectic al categoriilor IDENTITATE – UNIVERSALITATE. Vom încerca, pe cât posibil, o definire a școlii românești de arhitectură, prin prisma profesorilor – dascăli arhitecți – ce ne-au marcat profesional de-a lungul timpului.