Spațiul virtual și imaterialitate. VRtransFORM
https://doi.org/https://doi.org/10.54508/Argument.14.12
- Ana Daniela Anton / asist. dr. arh., Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”, București, RO
- Melania Dulămea / conf. dr. arh., Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”, București, RO
- Ionuț Anton / conf. dr. arh., Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”, București, RO
Rezumat
Articolul de față tratează modul în care spațiul virtual, oferit de cele mai noi tehnologii de realitate virtuală (VR) cu utilizatori multipli, este conceput, curatoriat și încărcat cu semnificație și conținut în vederea realizării unei expoziții de proiecte arhitecturale ale studenților din cadrul UAUIM.
Se cercetează modul în care procesul pedagogic poate îngloba noile unelte digitale, se testează metode prin care studenții să fie expuși la noile tehnologii în mod critic, astfel încât să câștige noi abilități ce vor fi utile în practica viitoare de arhitectură. Urmărim să descoperim cum se poate adapta proiectarea de arhitectură la noile unelte digitale, cum se vor proiecta spații în realitatea virtuală, cum ne putem pregăti ca arhitecți pentru a avea un rol activ în viitorul metaverse.
De asemenea explorăm cum o comunitate academică se poate coagula în jurul unui spațiu virtual, cum cercetarea și activitatea didactică se pot extinde și transforma prin utilizarea de noi unelte digitale. Descoperim cum realitatea virtuală poate încuraja cercetarea punând accent pe inovație.
Cuvinte cheie
realitate virtuală (VR), imaterialitate, expoziție virtuală, tehnologii digitale, spațiu virtual, comunitate virtuală
Download
Referințe
- Ambasz, E. (1969). The Formulation of a Design Discourse. Perspecta, 12, (pp. 57–70).
- Bell, D. (2009). Cyberculture Theorists: Manuel Castells and Donna Haraway. T & F Books UK.
- Beorkrem, C. (2017). Material strategies in digital fabrication. Routledge.
- Bijker, W. E., Hughes, T. P. și Pinch, T. (2012). The Social Construction of Technological Systems, anniversary edition: New Directions in the Sociology and History of Technology. MIT Press.
- Colomina, B., Galán, I. G., Kotsioris, E., și Meister, A.-M. (Ed.). (2022). Radical Pedagogies. MIT Press.
- Couchez, E. și Heynickx, R. (2021). Introduction: A passage to material hermeneutics. În Architectural Education Through Materiality. Routledge.
- Fetro, S. (2010). Suprarealități digitale. Design și arhitectură: Arte de fricțiune. În T. Heinzel (Ed.), Artă, spațiu și memorie în epoca digitală (pp. 55–70). Paideia.
- Graser, K., Baur, M., Apolinarska, A. A., Dörfler, K., Hack, N., Jipa, A. și Kohler, M. (2020). DFAB HOUSE—A Comprehensive Demonstrator of Digital Fabrication in Architecture. în Fabricate 2020: making resilient architecture, 4(2020), 130-139.
- Grosz, E. (2001). Architecture from the Outside: Essays on Virtual and Real Space. The MIT Press.
- Kolata, S. (2022). The Metaverse as Opportunity for Architects: An Interview with Patrik Schumacher. ArchDaily. https:// www.archdaily.com/980196/the-metaverse-as-opportunity-for-architects-an-interview-with-patrik-schumacher
- Lawn, M. și Grosvenor, I. (2005). Materialities of Schooling: Design, technology, objects, routines. Symposium Books Ltd.
- Nitsche, M. (2009). Video Game Spaces: Image, Play, and Structure in 3D Worlds. The MIT Press.
- Picon, A. (2010). The Seduction of Innovative Geometries. În Digital culture in architecture: An introduction for the design professions (pp. 60–72). Birkhäuser: Springer Verlag.
- Qvortrup, L. (2002). Cyberspace as Representation of Space Experience: In Defence of a Phenomenological Approach. În L. Qvortrup, J. F. Jensen, E. Kjems, N. Lehmann, și C. Madsen (Ed.), Virtual Space: Spatiality in Virtual Inhabited 3D Worlds (pp. 5–24). Springer.
- Ravenscraft, E. (2022). What Is the Metaverse, Exactly? Wired. https://www.wired.com/story/what-is-the-metaverse/ Sheil, R., Menges, A., Glynn, R. și Skavara, M. (2017). Fabricate 2017 (pp. 1-304). UCL Press.