Arhitectura și neuroștiințele. Introducere într-o abordare interdisciplinară a proceselor de design

La prima vedere disciplinele neuroștiințelor și arhitecturii par să aibă puține în comun. Arhitectura tradițional s-a bazat pe observație și intuiție și nu pe metode experimentale și pe dovezi, elemente care compun cercetarea științifică din domeniul neuroștiințelor. Avansul tehnologic în posibilitățile de investigare a proceselor cerebrale deschid perspective extrem de incitante în înțelegerea răspunsului uman la mediul ambiental. Problema este dacă putem folosi aceste date din neuroștiințe în procesul de design și în luarea deciziilor legate de produsul de arhitectură.

Fred Gage, profesor de genetica și neurobiologie la Salk Institute, Statele Unite, spunea, în cadrul unei conferințe adresată arhitecților în anul 2003, “Ce legatură au informațiile din cercetările legate de creiern cu domeniul dumneavoastră, al arhitecților? Mediul arhitectural – structurile în care noi toți trăim, zonele în care ne petrecem timpul liber, clădirile în care muncim – toate ne afectează creierul iar creierul ne afectează comportamentul. Voi sunteți cei care gândiți aceste structuri. Deci voi sunteți cei care influențati creierul nostru.”

Obiectivul studiului este investigarea relevanței dialogului dintre arhitectură și neuroștiințe, pentru aprofundarea relației dintre subiect și mediul construit din perspectiva practicilor contemporane de arhitectură. Legăturile dintre aceste domenii trebuie plasate într‐un context mai larg, filosofic și nu trebuie înțelese ca o încercare reductivă de simplă localizare a procesului artistic în anumite arii cerebrale.