Gesturi-experiment în arhitectura proiectelor de diplomă. Școala românească de arhitectură - anii 1970 vs. anii 2020

Școala românească de arhitectură, în decada 1970, a fost în mare parte o oglindă perpetuă a practicii locale. Dupa scurta liberalizare a anilor 1960, rigoarea eficienței economice și a tipizatelor au marcat semnificativ procesul de proiectare, în timp ce experimentul sau inovația (indispensabile, de altfel, domeniului) s-au atrofiat treptat. Astfel, în contextul imperativ al directivelor ideologice ce promovau o arhitectură a indicilor de cost, singura zonă „libera” în care mai era, cumva, tolerat experimentul era atelierul școlii. Diplomele, în special, aveau potențialul unor exerciții de originalitate și curaj, iar prin complexitatea și amploarea subiectului puteau ilustra scenarii avantgardiste sau utopice, camuflate bineînțeles de tabele de indici și de sloganuri-tip. Dominantele tematice ale diplomelor primilor ani 1970 au fost sistematizarile și locuințele, elaborate fie în varianta celor colective (izolate sau grupate), fie în cea a „plombelor”. În oricare dintre variante, gesturile-experiment cuprinse în câteva dintre aceste diplome apar exuberante, atipice și extraordinar de detașate de contextul realismului socialist al perioadei. Studiul își propune să descopere, analizeze și interogheze premisele acestor abordari utopice, care contraziceau în parte dogma impusa, și să realizeze o punte în timp cu școala româneasca de arhitectură astazi, după 50 de ani, într-o lume eliberată de ideologia de partid, dar marcată de globalizare. Cercetarea încearcă să descifreze dacă diplomele de astăzi, lipsite de presiunea normativă a eficienței economice impusă de economia centralizată, sunt stimulate de această libertate să caute experimentul. Desprinsă de imboldul liberator și poate chiar subversiv din anii 1970, studiul caută să identifice resursele prin care diploma devine astazi un gest-experiment. Folosind cercetarea de arhivă, cercetarea documentară și experiența didactică directa, studiul sondează premisele prin care proiectele de diplomă au valoare de experiment, caută să identifice ce s-a pierdut și ce s-a câștigat și care va fi valoarea acestor gesturi pentru lumea de mâine.