Proiectarea comunicativă ca instrument de cercetare

Proiectele, fie ele mici sau de mare anvergură, au ȋntotdeauna două fețe. Fața luminoasă este cea care ar trebui să aducă după sine progresul și bunăstarea ȋntregii comunități, dezvoltatori imobiliari și arhitecți fericiti, locuri de muncă și condiții mai bune de locuire. Fața ȋntunecoasă, care există ȋntodeauna, dar despre care se preferă să nu se vorbească, are un impact negativ asupra comunităților și ȋntr-un final aduce dupa sine problemele spinoase cum ar fi sărăcia, segregarea, creșterea infracționalității, distrugerea patrimoniului istoric, distrugerea mediului. Proiectarea comunicativă ȋși propune să minimizeze aceste efecte nedorite și să propună soluții care duc la ameliorarea problemelor spinoase prin utilizarea comunicării, ajutând astfel toate părțile implicate ȋntr-un proiect să se ȋnțeleagă reciproc. Eșecurile derivă, ȋn cele mai multe cazuri, din lipsa de comunicare, iar pentru a maximiza eficiența proiectării arhitecții trebuie să ȋși exploreze abilitățile lor de a deveni comunicatori eficienți, cercetători și negociatori abili. Organizarea acțiunilor comunicative se bazează pe o serie de componente de cercetare: scanarea situației existente și a tendințelor comunității, identificarea valorilor și principiilor care se vor regăsi ȋn proiect și vor servi ca repere pentru implementarea și verificarea rezultatlor proiectului, identificarea oportunităților și selectarea metodelor de lucru care trebuie să fie alese pe baza valorilor colective și a rezultatelor vizate, stabilirea cu claritate a așteptărilor și a angajamentelor, monitorizarea progresului bazată chiar pe factorii care au fost luați ȋn considerare la ȋnceputul procesului de proiectare. Daca sunt ignorate, problemele spinoase pot conduce la eșecul proiectului.