Reabilitarea vechilor ansambluri de locuințe sociale

Soluția crizei locuințelor nu poate fi decât globală și presupune promovarea unei politici axate concomitent pe reconsiderarea locativului existent, pe conversia altor tipuri de spații (industriale, istorice, etc.) și în ultimul rând pe dezvoltarea construcțiilor noi.

Criza economică actuală nu a făcut decât să adâncească o situație care era și așa foarte dificilă, mărind astfel numărul persoanelor care ar trebui să beneficieze de astfel de locuințe.

Locuințele sociale fac parte din patrimoniul non valoric arhitectural, acestea fiind un răspuns la cea mai acută situație aparținând epocii moderne – problema locativă a persoanelor cu un anumit statut social.

Considerate a fi doar o alternativă de început, aceste locuințe sociale au devenit definitive pentru multe categorii ale societății datorită unei implementări realiste în viața actuală (al inadaptării acestora la problemele vieții, a incapacității acestora de a-și depășii un anumit statut social).

Indiferent de soluțiile alese, stabilirea direcțiilor de acțiune se realizează doar în urma susținerii unor concursuri de mare anvergură care se realizează pentru fiecare obiectiv sau ansamblu în parte și în care studiile sociologice, valorificarea tradițiilor de locuire, opțiunile populației sunt litere de lege.