Tradiția și planul liber

Plecând de la spațiile originare, ca sursă de inspirație, spațiul structurii, definit prin relația dintre “support” (structură) și “infill” (umplutură), este exprimat printr-o anumită ordine a elementelor arhitecturale.

Redefinirea statutului peretelui care, din element arhitectural destinat definirii unei limite accentuate, devine panou mobil, piesă de mobilier sau exponat, marchează începutul unor noi experimente spațiale. Elementul arhitectural construit își modifică statutul și devine obiect instalat. În proiectele sau construcțiile realizate de Mies van der Rohe, peretele gândit ca un cadru neutru pentru un tablou viu, marchează începutul unei noi abordări.

Personalități de talia lui Frank Lloyd Wright, Victor Horta sau Le Corbusier au avut viziuni materializate în abordări organice sau raționaliste.

Cum a avut loc geneza spațiului modernist? Care este rolul contactului cu tradiția japoneza în acest proces? Este parcursul pe care vom încerca să-l rezumăm în acest articol.