Bienala de la Veneția o dezvoltare prin continuitate / Upgrade în problematica anvelopării spațiului

Pavilionul expozițional într-un context fix, asa cum deja se întamplă de 12 de ediții la Veneția, impune niște constrângeri expozanților dar nu mărginește creativitatea. Grăitor fiind modul în care exemplele de arhitectură de calitate au rămas în memoria colectivă.

O analiza critică a ultimelor două bienale de arhitectură poate să ajute la constituirea unor modele de bune practici în ceea ce privește problematica atât de complexă a anveloparii spațiale. Disemnarea unor idei interesante dar și pentru punerea în practică a unor experimente constituie un mediu fertil care merită analizat pe larg, generând și un instrument de practică didactică sau pedagogică în discuțiile cu studenții.

Deși numărul vizitatorilor este mai mic atât datorită accesibilității, a interesului cât și a capacității de cazare sau chiar a infrastructurii disponibile în Veneția, acest public este unul avizat format în mare parte din specialiști, studenți, sau alte persoane cu afinitați legate de arhitectură.

Dacă în 2008 bienala a avut tema “În afară: Arhitectură dincolo de clădiri”, în 2010 tema a fost “Oamenii se întâlnesc în arhitectură”. Ambele teme dovedesc interesul pentru situarea omului în centrul spațiului arhitectural indiferent de unghiul din care este văzut iar perspectiva asupra anvelopantei poate să fie si ea diferită.