Expozițiile mondiale- soluții de regenerare a zonelor portuare?

Pornind de la analiza unor intervenții recente, lucrarea își propune să evalueze în ce măsură folosirea unor evenimente internaționale de mare amploare precum expozițiile mondiale poate servi drept catalizator pentru dezvoltarea zonelor portuare destructurate și în ce măsură o asemenea intervenție radicală poate fi considerată o reușită pe termen lung pentru orașul gazdă.

Două exemple recente de asemenea expoziții aflate oarecum la poli opuși (Expo 98 Lisabona - considerată una dintre cele mai modeste manifestări de acest gen din ultima vreme și Expo 2010 Shanghai – considerată cea mai mare din multe puncte de vedere) reprezintă punctul de pornire pentru o abordare generalizată a urmărilor acestui tip de intervenții, având ca obiectiv semnalarea aspectelor pozitive și negative asociate cu acestea.

Folosind și alte exemple punctuale pentru argumentare, analiza atinge o multitudine de aspecte precum cele de ordin economic, funcțional, social, cultural însă se concentrează pe consecințele înregistrate la nivel urban, pornind de la integrarea intervenției la scară globală și ajungând până la calitatea obiectului singular de arhitectură propus.

În contextul cultural și economic actual în care retorica progresului a fost înlocuită cu cea a dezvoltării sustenabile, tendințele viitorului în ceea ce privește aceste manifestări sunt destul de evidente: succesul relativ pe care îl înregistrează și gradul mare de risc al unei asemenea investiții semnalează că poate soluția cea mai bună de regenerare a zonelor portuare trebuie căutată în altă parte.