Necesitatea reconsiderării patrimoniului balnear european - două studii de caz: dezvoltare prin continuitate, Bath, Marea Britanie/ San Pellegrino, Italia

Prima parte a comunicării urmărește să evidențieze valoarea siturilor balneare și necesitatea elaborării unor strategii de reactivare a stațiunilor cu tradiție, aflate în declin în ultimele decenii. Denumite de Francois Loyer “adevărate laboratoare de arhitectură experimentală, a căror integritate trebuie protejată”, aceste situri balneare ridică problema intervenției contemporane într-un context cu problematici complexe, legate de mutațiile turismului modern și de punerea în valoare a acestui patrimoniu neglijat.

În partea a doua se prezintă studii de caz referitoare la două stațiuni europene de renume care, în perioada modernă, au cunoscut un pronunțat regres, cauzat de un complex de factori: sociali, politici, economici. În prezent, ele trec printr-un proces de reactivare susținut de strategii urbane și proiecte inovatoare. În cazul stațiunii Bath – sit UNESCO – se vor prezenta metode de readucere în prim plan a dimensiunii istorice printr-un sistem de promovare a turismului modern cuplat cu cel tradițional, proiecte de inserție a unor noi edificii balneare, de accesibilizare și dezvoltare a unui transport ecologic. În cazul San Pellegrino Terme se discută valoarea strategiei bazate pe un parteneriat public-privat, care declanșează o modificare fundamentală în structura urbană a stațiunii.

Reconsiderarea patrimoniului balnear conduce la o nouă viziune, la posiblitatea de a pune în valoare aceste situri la nivel de ansamblu arhitectural și urbanistic, creând dotările necesare turismului contemporan.