ro | en
Argument › Nr. 18/2026

Când timpul modelează spațiul domestic. O explorare a habitatelor disfuncționale

https://doi.org/10.54508/Argument.18.07

  • / ENSA Paris-Est, Franța

Rezumat

Începând cu secolul al XIX-lea, locuințele au întruchipat din ce în ce mai mult configurații funcționale concepute pentru activitățile zilnice stricte ale familiei normative, evoluție determinată atât de personalizarea spațiului domestic, cât și de preocupările crescânde pentru igienă și confort. Amenajările locuințelor contemporane continuă să urmeze, în mare măsură, logici funcționaliste simplificate, în ciuda transformărilor treptate ale structurilor familiale și ale noilor cerințe datorate considerentelor de mediu. Articolul susține că proiectarea locuințelor pe baza altor concepte temporale decât programul zilnic poate genera spații de locuire mai potrivite să răspundă nevoilor contemporane, introducând în același timp noi dimensiuni conceptuale și spațiale în fluxul vieții din spațiul domestic. Articolul analizează o selecție de locuințe construite în secolele al XX-lea și al XXI-lea care iau în considerare timpul în moduri diferite: drept ciclicitate a anotimpurilor, precum în Casa Latapie de Lacaton & Vassal; ca evoluție a etapelor de viață și ale familiei, precum în Walden 7 de Taller Bofill; ca suprapunere între timpul de lucru și timpul personal, precum în Casa-Amfiteatru de Aristide Antonas. Clădirile sunt analizate din perspectiva distribuției planului, a articulării volumelor și a materialității, pentru a înțelege modul în care proiectarea și construcția lor încorporează concepte specifice de timp care diferă de tiparele convenționale ale vieții cotidiene. Fiecare studiu de caz este comparat cu un tip de locuire vernaculară ce interpretează același concept temporal. În final, fiecare dintre cele trei exemple demonstrează capacitatea de a se adapta la utilizări și moduri de viață în continuă schimbare, deschizând calea către o reconsiderare substanțială a organizării locuinței contemporane.

Cuvinte cheie

timp, locuire, funcționalism, habitat

Download

Referințe

  1. Aboudan, F., & Hacihasanoglu, O. (2018). The traditional courtyard house in Aleppo and its correlation with sustainable conceptions. Megaron, 13(3), 415–429. DOI: 10.5505/megaron.2018.86486
  2. Alafandi, R., & Abdul Rahim, A. (2017). The legacy of Aleppine Ottoman houses. International Journal of Heritage Architecture, 1(3), 388–400. DOI: 10.2495/HA-V1-N3-388-400
  3. Arce, R., Bustamante, M., & Alonso-Rodriguez, M. (2025). Revisitando Walden 7: Soluciones para la célula de vivienda contemporánea. VLC Arquitectura: Research Journal, 12, 9–31. DOI: 10.4995/vlc.2025.21894
  4. Banham, M., & Barker, P. (Eds.). (1996). A critic writes: Essays by Reyner Banham. University of California Press.
  5. Borsi, K., Finney, T., & Philippou, P. (2018). Architectural type and the discourse of urbanism. The Journal of Architecture, 23(7–8), 1093–1103. DOI: 10.1080/13602365.2018.1513478
  6. Colomina, B. (2019). X-ray architecture: How an obsession with illness shaped modern architecture. Lars Müller Publishers.
  7. De Zurko, E. R. (1957). Origins of functionalist theory. Columbia University Press.
  8. Douglas, M. (1991). The idea of a home: A kind of space. Social Research, 58(1), 287–307.
  9. Eleb, M., & Debarre, A. (1995). L’invention de l’habitation moderne: Paris 1880–1914. Hazan.
  10. Engels, F. (1988). The housing question. In K. Marx & F. Engels, Collected works (Vol. 23, 317–391). International Publishers. (Original work published 1872)
  11. Fijalkow, Y. (2022). The notion of housing need in France: From norms to negotiations (19th–21st centuries). Urban Planning, 7(1), 197–206. DOI: 10.17645/up.v7i1.4706
  12. Hodder, I., & Ritchey, T. (1996). Re-opening Çatalhöyük. In I. Hodder (Ed.), On the surface: Çatalhöyük 1993–1995 (Vol. 22, 1–18). British Institute at Ankara.
  13. Izumida, H. (2011). Machiya: A typology of Japanese townhouses. In 1st TTCL Annual Symposium (44–49). Toyohashi University of Technology.
  14. Klein, A. (1928). The functional house for frictionless living. In C. Bauer (Ed.), Modern housing (1934, 203).
  15. Lacaton, A. (2003). We don’t much believe in form [Interview by N. Bijelić, S. Bradić, & V. Grimmer]. Oris, 24, 109–131.
  16. Lacaton, A., & Vassal, J.-P. (Eds.). (2024). It’s nice today: On climate, comfort, and pleasure. Ruby Press.
  17. Lopes Dias, T. (2022). A experiência Walden 7: A habitação coletiva como pluralização do não convencional. Revista Proyecto, 82–99. DOI: 10.12795/ppa.2022.i27.05
  18. Meyer, H. (1928). Bauen. Bauhaus: Zeitschrift für Gestaltung, 2, 12–13.
  19. Moyano, N. (2004). Walden 7: Taller de Arquitectura. Col·legi d’Arquitectes de Catalunya.
  20. Nisonen, E., Milián Bernal, D., & Pelsmakers, S. (2025). The unfitness of dwellings: Why spatial and conceptual boundaries matter. Buildings and Cities, 6(1), 619–633.
  21. Pallasmaa, J. (1995). Identity, intimacy and domicile: Notes on the phenomenology of home. In N. D. Benjamin (Ed.), The home: Words, interpretations, meanings and environments (131–147). Ashgate.
  22. Park, J. (2019). One hundred years of housing space standards: What now? http://housingspacestandards.co.uk/assets/space-standards_onscreen.pdf
  23. Pelsmakers, S., & Warwick, E. (2022). Housing adaptability: New research, emerging practices and challenges. Buildings and Cities, 3(1), 605–618. DOI: 10.5334/bc.266
  24. Perec, G. (1974). Species of spaces and other pieces (J. Sturrock, Trans.). Penguin.
  25. Rybczynski, W. (1986). Home: A Short History of an Idea. Viking.
  26. Shove, E. (2003). Comfort, cleanliness, convenience: The social organisation of normality. Berg.
  27. Spoormans, L. (2018). Adapting traditional Machiya to a contemporary lifestyle. In M.-T. van Thoor & S. Stroux (Eds.), Heritage, history and design between East and West: A close-up on Kyoto’s urban fabric (83–99). Delft University of Technology.
  28. Steadman, S. R. (2016). Archaeology of domestic architecture and the human use of space. Routledge.
  29. Zeifman, E. (2023). The five points of Lacaton & Vassal. Log (58), 72–79.