Culoare și formă volumetrică în spațiul urban transilvănean

Culoarea, văzută ca element definitoriu al expresivității unui volum construit, poate influența aspectul spațiului urban din care face parte, prin exprimarea unui caracter arhitectural unic, uneori chiar emblematic. Acest studiu se concentrează asupra relației dintre volumul construit și însușirea cromatică a acestuia, având rolul de a-i pune în valoare forma ca pe o importantă componentă arhitectural- urbanistică. Se analizează răspunsul emoțional pe care îl poate transmite culoarea unui simplu obiect sau unui ansamblu compozițional, pentru a se optimiza utilizarea acesteia în proiectare. La scară urbană, a fost analizată relația dintre culorile centrului istoric al orașului transilvănean Brașov și cele specifice zonelor periurbane ale acestuia.

O selecție optimă de culori depinde de analiza prealabilă a unor factori determinanți, precum: funcțiunea clădirii prin relația dintre spațiile exterioare și cele interioare, dimensiunile cadrului urban destinat inserției volumului, forma volumetrică optimizată, ansamblul construit aflat în vecinătate, circulațiile și punctele de interes din apropiere. La fel de important pentru alegerea schemei cromatice este specificul local, care va fi analizat din punctul de vedere al istoriei, culturii, tradițiilor, zonei geografice și climei, cu exemple descrise din orașele transilvănene. Anumite culori pot avea conotații culturale sau simbolice, prin utilizarea acestora arhitectul contribuind la identitatea și recunoașterea clădirilor în cadrul comunității.

Utilizarea culorii în compozițiile arhitecturale oferă arhitecților un set complex de strategii pentru a transmite și a influența percepția, interpretarea și experiența vizuală a clădirilor. Culoarea poate fi privită ca un vocabular de exprimare, un mijloc de comunicare în conceptul arhitectural. Integrarea culorilor în ansamblul construit poate avea un impact semnificativ asupra modului în care sunt percepute dimensiunile, proporțiile sau profunzimile clădirilor și ale spațiilor, atribuindu-le însușiri cu influențe emoționale atât pentru utilizatori și comunitate, cât și pentru simpli observatori ocazionali.