ro | en
Argument › Nr. 15/2023

Ambiguitate și expunere: întunericul ca material în arhitectura vizionară

https://doi.org/10.54508/Argument.15.06

  • / Institutul Holon de Tehnologie, Israel, IL

Rezumat

Lumina și fenomenele oculare adiacente acesteia - întunericul - nu pot fi izolate de dezbaterea privind materialitatea în arhitectură. Multiplele apariții ale materialului depind în întregime de calitatea luminii sau de lipsa ei. Această lucrare explorează atributele materiale unice ale întunericului și modul în care acestea se traduc în concepte emoționale și psihologice. Printre acestea se numără idei legate de vise, identitate, revoluție, experiment și distopie. Această lucrare recurge la propuneri de arhitectură vizionară ca bază pentru analiza și explorarea lor.

Întunericul cuprinde interpretări neintenționate eronate, obstacole exasperante și pericole ascunse. În schimb, întunericul oferă un spațiu fertil pentru rezolvarea unor probleme nerezolvate, eliminarea tabuurilor sociale și confruntarea cu luptele interne care chinuie și aprind sufletul uman. Absența vizibilității nu diminuează înțelegerea, ci, dimpotrivă, dezvăluie noi perspective și emoții care rămân ascunse pentru lumea vizibilă.

Arhitectura vizionară, adesea neconcretizată și, uneori imposibil de construit cuprinde idei arhitecturale provocatoare care dispută sau oferă alternative la normele dominante. Ea oferă arhitecților libertatea de a se exprima în moduri experimentale și curioase, distincte de actul de a construi sau de a scrie texte teoretice. Eliberată de constrângerile caracterului practic, aceasta deschide căi de explorare a emoțiilor umane și de contemplare a posibilităților futuriste. Cu toate acestea, prin introducerea unor realități ambigue, ea dezvăluie, de asemenea, noi perspective pentru concepte inovatoare în arhitectura tangibilă.

Arhitectura vizionară folosește întunericul pentru a explora înțelegeri conceptuale pe care concretul nu le poate explica. Bazându-se pe multiple exemple de arhitectură vizionară, susținute de interpretări teoretice relevante, articolul prezintă tipologia întunericului în cadrul domeniului arhitecturii vizionare. Articolul susține că utilizarea întunericului este imperativă astăzi, nu mai puțin decât în orice moment din trecut. Deși tehnologia contemporană poate descifra misterele universului și ale corpului, totuși ambiguitatea creativității, a emoției, a erotismului, a neterminatului și a morții poate fi reconciliată în principal prin utilizarea întunericului.

Cuvinte cheie

arhitectura vizionară, întuneric, materialitate, reprezentare arhitecturală

Download

Referințe

  1. Battisti, E. (1998). Utopia in Uncertainty (R. Williamson, Trans.) Utopian Studies, 9 (no. 1), 149–55.
  2. Bar-Eli, A. (2011). On the Non-Complete in Visionary Architecture. Berlin. LAP Academic Publishing.
  3. Bingham, N., Clare C., Peter C., & Wilson, R. (2004). Fantasy Architecture: 1500-2036. London. Hayward Gallery/Royal Institute of British Architects.
  4. Chapman, M. (2007). Architecture and Hermaphroditism: Gender Ambiguity and the Forbidden Antecedents of Architectural Form. Queer Space: Center and Peripheries, 1-7.
  5. Coleman, N.(2005). Utopias and Architecture. USA. Routledge.
  6. Collins, G. R. (1979). Visionary Drawings of Architecture and Planning: 20th Century through the 1960s. Art Journal, 244–256.
  7. Dagsson, J. (2021). Comparison in/of darkness in Darkness. In The Dynamics of Darkness in the North. eds Chartier, D., Lund, K.A., and Jóhannesson, G.T. Montréal and Reykjavík: Imaginaire | Nord and Land-og ferðamálafræðistofa/Research
    Centre in Geography and Tourism at the University of Iceland (Isberg). 105-27.
  8. Duboy, P. (1987). Lequeu: An Architectural Enigma. Great Britain. The MIT Press.
  9. Dunster, D. (2005). Walter Pichler. Architectural Design, 75 (no. 4), 86–91.
  10. Evans, R. (1997). Translations from Drawing to Building and Other Essays. London. Architectural Association.
  11. Grütter, J.K. (2020). Basics of Perception in Architecture. Wiesbaden. Springer.
  12. James, P. (2008). Walter Pichlers House Next to the Smithy: Atmosphere and Ground. Architectural Design 78(no. 3), 60–63.
  13. Kafka, F. (2009). The Castle (A. Bell, Trans.). United-States. Oxford University Press. (original work published 1926) Retrieved January 1, 2023, from https://libcom.org/files/Franz%20Kafka-The%20Castle%20(Oxford%20World%27s%20Classics)%20(2009).pdf
  14. Kaufman, E. (1949). Jean-Jacques Lequeu. The Art Bulletin 31(no. 2), 130–35
  15. Klotz, H. (Ed.). (1990). Paper Architecture: New Projects from the Soviet Union (ed). USA. Rizzoli.
  16. Levy, I. (2017). The Passion of the Gaze. Tel-Aviv. Resling. [in Hebrew]
  17. Miller, A. (2001). Einstein, Picasso: Space, Time and the Beauty That Causes Havoc. New York. Basic Books.
  18. Nesbitt, L. (2003). Brodsky and Utkin: The Complete Works. New ed. New York; Abingdon. Princeton Architectural; Marston.
  19. Pallasmaa, J. (2005). The Eyes of the Skin. Great Britain. Wiley-Academy.
  20. Pérez-Gómez, A. (1992). Polyphilo, or, The Dark Forest Revisited: An Erotic Epiphany of Architecture. London. MIT Press.
  21. Saito, Y. (1997). The Japanese Aesthetics of Imperfection and Insufficiency. The Journal of Aesthetics and Art Criticism 55(no.4), 377–85.
  22. Small, I. (2007). Piranesi's Shape of Time. Image & Narrative [e-journal], 18. Retrieved January 1, 2023, from http://www.imageandnarrative.be/thinking_pictures/small.htm
  23. Spiller, N. (1998). Digital Dreams: Architecture and the New Alchemic Technologies. London. Ellipsis.
  24. Spiller, N. (2006). Deformography: The Surreal Poetics of Cybridised Architecture. Papers of Surrealism (4), 1-20.
  25. Spiller, N. (2007). Visionary Architecture: Blueprints of the Modern Imagination. London. Thames & Hudson.
  26. Stec, B. (2020). Sunlight, Atmosphere and Architecture. Kraków. AFM Publishing House.
  27. Steil,L. (2014). The Architectural Capriccio: Memory, Fantasy and Invention. Manchester, UK. Ashgate Publishing, Ltd.
  28. Sun, Y. (2023). The Desire to See: Binary Systems, Architectural Space, and the Ontology of Being-with. Cultural Critique 118, 1-22. doi:10.1353/cul.2023.0007.
  29. Tafuri, M. (1987). The Sphere and the Labyrinth: Avant-Gardes and Architecture from Piranesi to the 1970s. Cambridge, Massachusetts. MIT Press.
  30. Tanizaki, J. (2013). In Praise of Shadows (D. Choen, Trans.). Israel. Asia [in Hebrew]. (original work published 1933)
  31. Vesely, D. (2004). Architecture in the Age of Divided Representation: The Question Of. London, England. MIT Press.