Materiale translucide - Spațiu diafan. De la spațiul sacru la locuințele unifamiliale contemporane

Lumina reprezintă agentul vizual care stimulează vederea și ajută ca lucrurile să fie văzute. În acest fel, transparența a jucat întotdeauna un rol semnificativ în istoria arhitecturii. Mai mult, prin impresionantele catedrale gotice, istoria ne-a învățat importanța luminii în generarea de spații transformate. Pentru Foucault, spațiile sacre pot fi definite ca spații cu multiple straturi de însemnătate sau heterotopii (Foucault, 1984). În aceste cazuri, o nouă tipologie de material a venit să stea între lumina fizică și spațiul iluminat, un material care nu era nici transparent, nici opac – o sticlă semi-transparentă care lăsa lumina să pătrundă pe suprafața sa și crea o atmosferă deosebită în interiorul edificiului.

Pornind de la afirmațiile anterioare, lucrarea susține că materialele semi-transparente sunt un mediu infinit pentru arhitecți de a crea spații atmosferice care se adresează psihicului uman. În plus, articolul se concentrează pe investigarea, din punct de vedere teoretic, a utilizărilor materialelor translucide și diafane în arhitectura contemporană, ca urmare a unei nevoi umane interioare atemporale. Cercetări ale diafanului și relației acestuia cu psihicul uman au fost realizate atât în studii precum cel al Ancăi Vasiliu (2010), Despre diafan unde este tratată problema chorei ca loc de întâlnire între tangibil și inteligibil, dar și în studii mai recente despre transparență – cum ar fi cel al lui Richardo Villa (2019), unde transparența/ transluciditatea este asociată cu legătura dintre comunicare și cunoaștere a psihicului uman. Mai mult, din punct de vedere teoretic, comunicarea și interacțiunea discursivă, de-a lungul timpului, prin transparență și transluciditate este pusă sub semnul întrebării și de Herman Parret (2022).

De altfel, tangențial, ideea de nevoie atemporală a omului menționată în text se regăsește exemplificată și printrun studiu despre spațiile sacre din cadrul locuințelor și transformările pe care le suferă locuințele imigranților (Bertolani și Boccagni, 2022).

Așadar, având ca punct de plecare studiul unor serii de exemple de proiecte arhitecturale contemporane care utilizează materiale translucide și comparându-le cu utilizarea materialelor translucide în spațiile sacre, cercetarea își propune să argumenteze că, independent de contextul istoric, există o dorință permanentă a oamenilor de a găsi prin materiale luminoase și diafane un spațiu transcendental, o heterotopie sau un alt spațiu.