Clădirea omului. Către o abordare pluridisciplinară

Arhitectura este, par excellance, o artă și o știință, poate printre puținele domenii cu un impact atât de profund în structura intimă a unei societăți. Însă odată cu afirmarea agentivității obiectelor și a procesului dialectic de construire reciprocă om-lucru și lucru-om, cercetările care vizează locul și locuirea trebuie să prioritizeze o abordare interdisciplinară, în care relația omului cu spațiul înconjurător să ocupe o poziție centrală. Prin intermediul studiilor recente de ecologie socială, acest articol își propune, în prima parte, să deschidă o discuție mai amplă despre necesitatea reconfigurării spațiului construit printr-o abordare multilaterală, care să ia în considerare nu doar locul, ci și locuirea. Plecând de la premisa că omul face locul în aceeași măsură în care și locul face omul, abordarea interdisciplinară este o cheie de rezolvare a acestei nevoi de renegociere a relației dintre social și materialitate prin propunerea unor direcții de cercetare și metodologie inspirate din antropologie și a unui limbaj comun. A doua parte, adaugă discuției noile realități configurate de reglementările privind distanța fizică impusă de COVID-19 și deschide un dialog privind posibilitatea introducerii noilor tehnologii (AR, VR, AI) și a extensiilor de valorizare ale multisenzorialității ca metode de interacțiune cu spațiul construit.