Claudia-Gabriela PIPOȘ-LUPU

Locuirea și vecinătatea. Tipologii și ramificări ale conceptului de vecinătate. 1947-1989

Abstract:

Dincolo de a fi un concept intrinsec arhitecturii și fiind generată în moduri distincte de orice nouă inserție în oraș, vecinătatea reprezintă un subiect de interes major in sfera sociologiei urbane, urbanitatea în sine fiind definită și condiționată de interacțiunea umană. Cristalizarea unor relații de vecinătate simbiotică în cadrul orașului este apanajului unei dezvoltări urbane care acceptă și utilizează semnificația fenomenelor sociale din cadrul comunităților și privează cât mai puțin posibil țesutul urban de influența pozitivă a acestora. Există însă numeroase cazuri în evoluția unui oraș (Bucureștiul devine un studiu de caz deosebit de valoros în acest sens) în care, din rațiuni politico-economice atribuite unui regim opresiv, orașul este lezat, fiind întreruptă porozitatea socială constituită firesc în timp. În cazuri ca acestea, conceptul de vecinătate (ca element pozitiv) metamorfozează în interstițiu (ca element predominant negativ) la nivel urban. Pornind de la premisa că situația conflictuală actuală ce există între zonele de blocuri de locuințe și țesutul pre-existent pornește din hibridizarea acestor două concepte, se urmărește stabilirea diferențelor teoretice ce există între acestea și definirea zonei de suprapunere a lor.

Totodată, pentru o bună ilustrare a tematicii acestei lucrări, cercetarea aspectelor teoretice va fi dublată de o exemplificare a lor în procesul etapizat de realizare a ansamblurilor de locuințe din perioada comunistă. Se va avea în vedere modul în care, în etape diferite – aferente unor contexte socio-politice diferite – concepția asupra spațiului public, asimilată vecinătății imediate, se modifică și capătă forme de expresie diferite la nivel urban.

Download:

Publicat în Argument 11/2019


Articole de același autor:

Claudia-Gabriela PIPOȘ-LUPU:
Despre o disecție a trecutului. Arhitectura ca instrument - Argument 10/2018