Tech-Smart & Socio-Smart – premise pentru o critică a ideologiei orașelor și arhitecturii inteligente
- Cosmin Caciuc / Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București, România
Rezumat
În contextul în care, la începutul lunii februarie 2016, s-a răspândit știrea în mass-media că Oradea va fi primul smart-city din țara noastră, se dezvoltă o nevoie stringentă de dezbateri profesionale inter- și transdisciplinare asupra unui nou tip de modernizare, interpretat în mod simplist drept un simplu update tehnologic în arhitectură și urbanism. Pornesc în cadrul acestui comunicări de la 5 observații teoretice în contextul mai larg internațional al experimentelor pe tema orașelor și arhitecturii inteligente:
1) Oboseala dezbaterilor din ultimele decenii pe chestiuni exclusiv estetice în ceea ce privește arhitectura și orașul (tradiționalism vs. futurism);
2) Invocarea pertinentă a aspectelor etice și a conceptului de satisfacție urbană pe baza unor observații sociale cu privire la însușirea și identificarea spațiului urban prin intermediul tehnologiei (cazul parcului Superkilen din Copenhaga);
3) Diferențierea între modele forte de orașe inteligente, noi, create ex nihilo (precum Masdar City în Abu Dhabi și Centrul pentru Inovație, Testare și Evaluare (CITE) din New Mexico, Statele Unite), și modele de modernizare la scară mai mică, mai realiste și mai sensibile la condițiile locale.
4) Rolul esențial pe care îl are la nivelul educației profesionale apariția unui dicționar de trend-uri urbane precum „Participatory City: 100 Urban Trends form the BMW Guggenheim Lab”.
5) Focalizarea critică pe câteva proiecte recente de la noi, defalcate pe 2 categorii:
a) Proiecte „top to bottom / de la vârf spre bază”, implementate de corporații și/sau administrații: Vodafone Global Machine-to-Machine (M2M), implicarea Siemens în proiectul Smart City Sibiu și proiectul Liberty Technology Park Cluj, realizat de Arhimar.
b) Proiecte „bottom-up / de la bază spre vîrf”, activate social de mici grupuri creative: idz arhitectura (care dezvoltă conexiuni surpinzătoare între proiectare de arhitectură, construcție și roboți industriali, explorând un potențial artistic ascuns dincolo de tehnologie pentru producția de spații și conectarea oamenilor), proiectul Modulab numit Symbiomorphogenesis (care exemplifică metodologiile open source și colaborative pentru viața oamenilor în oraș), intervențiile grupurilor multidisciplinare Calup, Nod makerspace și Make a Point, proiectul educațional „De-a arhitectura” și chiar fenomenul protestelor legat de cazul Roșia Montana.