Kenneth Frampton vs. Neil Leach: continuitate și discontinuitate în dezvoltarea culturii tectonice

Cultura tectonică este divizată în acest moment între viziunile articulate de către două mari personalități internaționale ale învățământului de arhitectură: Kenneth Frampton și Neil Leach. Angajamentul lor istoric este divergent în ceea ce privește (1) conceptele teoretice, (2) modelele estetice, (3) codurile etice, (4) rolul tehnologiei și (5) principiile educaționale de bază.

Studiul de față caută să analizeze conflictul discursiv la aceste cinci niveluri prin filtrul filosofiei arhitecturii („gândirea slăbită” în cazul lui K. Frampton și „gândirea radicală” în cazul lui N. Leach), investigând baza teoretică fundamentală de pe care se enunță temele continuității și discontinuității în dezvoltarea mediului construit. Învățământul de arhitectură se confruntă la nivel internațional cu problema asimilării a două modele divergente din punct de vedere teoretic, care se raportează la valori culturale și evaluări profesionale extrem de diferite.

Concluzia se va referi pe de o parte la efectele profesionale ale separatismului cultural între partizanii „continuității” (în cultura tectonică pe linia fenomenologică) și cei ai „discontinuității” (în cultura tectonică digitală pe linia poststructuralistă), iar pe de altă parte, la posibilitatea medierii transdisciplinare între cele două discursuri.