O piață culturală care se maturizează greu

Ne așteptăm ca arhitecții să creeze spații și clădiri uimitoare, dezirabile și funcționale, care rescriu regulile estetice dar se adaptează normelor locale, reglementărilor naționale, standardelor internaționale, gusturilor clientului și limitelor sale de buget, constrângerilor identificate de ingineri și neajunsurilor care apar pe șantier.

Jurnaliștii, activiștii și chiar oamenii obișnuiți vorbesc despre norme și reguli când își dau seama că locuiesc în spații cu care nu mai rezonează, care îi împiedică să aibă un nivel de trai rezonabil, care îi deranjează și le urâțesc viața. Politicienii, când se apropie campania electorală. Patrimoniul arhitectural și clădirile și spațiile noi au devenit subiecte dezvoltate de redacții din ce în ce mai des, iar pe rețelele sociale interesul crește în mod organic.

Cu toate acestea, două trăsături principale caracterizează lumea profesională a arhitecților din România. Nivelul de înțelegere al modului în care funcționează o clădire și un spațiu și al modului în care acestea ne afectează (architectural literacy) este foarte redus în România. O persoană ajunge să fie foarte rar să fie clientul unui arhitect. Oricine este însă beneficiarul muncii arhitecților, fără să conștientizeze acest lucru.

O a doua trăsătură se referă la respectul pentru reguli și la acceptarea sfaturilor unui profesionist, pe care ești oricum obligat să-l angajezi. Pe șantier, opiniile personale de ultim moment, opiniile membrilor familiei, ale prietenilor și ale meșterilor devin mai importante decât părerile avizate ale arhitectului și ale inginerilor. În situațiile mai grave, unii arhitecți acceptă de la bun început să încalce regulile, alături de clienți și de autorități.

Drept rezultat, multe clădiri au probleme diverse, de la probleme estetice și funcționale, la costuri exagerate. Autoritățile locale sunt adesea acuzate de corupție, în legătură cu acceptarea unor clădiri cu probleme evidente.

Spațiile și clădirile uimitoare, dezirabile și funcționale sunt produsul creativității arhitecților. A fi creativ nu înseamnă numai a avea idei minunate, ci și a le transforma apoi în produse sau evenimente inovative, care schimbă lumea (Becker, 2008; Csikszentmihalyi, 1999; Scott, 2004). Creativitatea implică un efort constant de promovare a unei idei noi și condiții fertile, ca acel efort să dea roade. Este posibil ca, în acest moment, discuția despre localitățile românești urâțite și nefuncționale, ca urmare a unor decizii foarte proaste din trecut, să înceapă să ofere cadrul pe care arhitecții să construiască, în mintea beneficiarului obișnuit, respectul pentru reguli, norme, funcțional și dezirabil.