Transarhitectura. Confluențele arhitecturii și instalației artelor contemporane

Componente ale peisajului cultural actual, instalațiile artelor contemporane sau evenimentele Media Lab, au devenit un referent al dinamicii zilei. Relaționarea lor cu arhitectura, deși constituie un trend, rareori transcende aspectul artistic. Arhitecți teoreticieni sau practicieni, cu afinități în computer-science sau new-media & contemporary arts, sunt preocupați de depășirea barierei mimesisului. Putem constata istoricist faptul că suntem chemați să răspundem unei întrebări ce a apărut la începutul modernismului Revoluției Industriale: ce estetică va adopta noua arhitectură? Transarhitectura, încadrare semantică ce se dorește a viza formele prezentului, are deja un câmp experimental bine definit, din care câteva aspecte pot deja fi creionate. Ele se referă la conformarea unei interfețe om – computer – spațiu arhitectural, ca mediu organic, deopotrivă fizic și virtual, implicând o inteligență a ambientului, deja realizabilă prin mijloacele prezentului. Există un transfer al interesului – determinat de noile forme de organizare ale vieții economice și sociale –, către mediile informației și tehnologiei virtuale? Pot fi acestea atribuite unei noi estetici arhitecturale? În caz afirmativ, care sunt caracteristicile acesteia? Câteva întrebări la care textul de față va încerca să răspundă.