Muzeul, o cale strâmtă (Workshop-ul „Locuri în afara limitei”, Echipa 2)

Muzeul Țăranului nu se oferă vizitatorului pe tavă. Îl va dezamăgi profund pe cel care caută obiecte și atât – deposedate de vibrație, protejate de geamuri igienice, aliniate cuminte și decorticate de taină prin etichete sec-informative care liniștesc conștiința, dând iluzia înțelegerii. Muzeul Țăranului Român e un muzeu greu. Dincolo de toate înțelesurile subtile – pe care, de altfel, le cuprinde din plin – credem că acesta este primul lucru pe care ar trebui să îl spună potențialilor săi vizitatori încă dinainte ca aceștia să îi calce pragul: „Sunt un muzeu dificil, pentru că sunt un muzeu diferit. O cale strâmtă pe care nimeni nu te forțează să apuci, dar pe care dacă ai apucat să pășești, trebuie să știi că vei fi pus la încercare.” E, mai întâi, un mesaj onest, dacă ne dorim ca vizitatorii să nu fie dezamăgiți. Iar privit mai îndeaproape, e un mesaj esențial, dacă vrem să evităm ca vizitatorii să îl înțeleagă greșit.