Proiect de calatorie VORed|19112014. Studiu aplicat asupra drumului Voyage d’Orient - Le Corbusier

Cum te formezi ca arhitect în secolul 21? Într-o perioadă dominată de mass media și aflată sub auspiciile globalizării, vechiul proces al învățării prin observație, asimilare suferă un scurtcircuit, puternic marcat de împrumutul elementelor decontextualizate. În acest context ne reîntoarcem asupra tradiției școlilor europene de arhitectură de secolul al 19-lea, asupra fenomenului canonic al formării de-a lungul drumurilor. Educarea prin analiză estetică este deturnată în timp cu 100 de ani, reluând ca aplicație practică drumul lui Le Corbusier prin Italia. Studiul de față implementează observațiile procesului estetic pe marginea caietelor sale de călătorie, reconstruind un traseu similar, destinat practicii în deplasare a studenților arhitecți aflați în anul 1 de studiu.

Metodologia parcurge definirea etapelor procesului estetic, principiile alcătuirii hărților de arhitectură și definește modele, construiește sistemul pe baza căruia se desfășoară procesul educațional. Aria de studiu este limitată asupra peninsulei Italice, cumulând aceleași obiective remarcate de arhitect și respectiv obiective similare stilistic. Analiza reia etapele procesului estetic descris de Le Corbusier, reconstituie tipologiile distincte ale observatului ca bază a traseului și relaționează pașii distincți ai asimilării categoriilor specifice ale obiectelor observate. Cheia procesului estetic este conținută în identitatea obiectului văzut ca observat, privit, asimilat prin împrumut sau memorat, recreat. Scopul principal este acela al reconstituirii procesului formării de arhitect, analog celui parcurs de Le Corbusier. Prin orientarea asimilării pe baza procesului de a vedea, a observa, a imagina, se dorește orientarea procesului educației către o asimilare activă și o creație viitoare responsabilă.

Studiul aplicat se constituie astfel ca o poveste a celebrului drum, o poveste cu rădăcini în trecut și reflexe în prezent, o poveste a obiectului arhitectural văzut dincolo de apartenența temporală a observatorului. Călătoria în timp este simultan un dialog între arhitecții în devenire și Le Corbusier, și o poveste – o poveste a adaptării creative și a progresiei imaginației.