Upgrade cu influente “fasciste” in Berlinul din epoca reunificarii

Arhitectura zisa (de catre unii) “fascista” isi exercita de multa vreme fascinatia asupra oamenilor simpli sau asupra profesionistilor . Universitati de prestigiu dedica acestui moment al arhitecturii un important spatiu de studiu. Explicatia acestui fenomen poate fi aceea ca in incercarea de a crea o noua arhitectura “nationala” ( fapt extrem de problematic pentru spatiul italic datorita difuziei nestavilite a formelor arhitecturii greco-romane, renascentiste sau baroce in spatiul european si apoi in intreaga lume prin intermediul eclectismului de secol XIX) arhitectii epocii lui Mussolini par a fi descoperit ceva foarte aproape de insasi esenta arhitecturii urbane.

Pornind de la neoclasicismul simplificat al Tribunalului din Milano , trecand prin suprarealismul naucitor al “Colloseumului Patrat”, revenind la o arhitectura aproape eclectica exprimata prin “Via della Conciliazione” si ajungand la rationalismul modern al lui Terragni vom fi ajutati sa percem acea constanta sau acel element invariabil care-si gaseste atat de multe forme de exprimare, si care reprezinta esenta arhitecturii iar esenta arhitecturii nu poate fi decat una de factura clasica.

Aceasta relativ lunga prezentare a stilului “fascist” in arhitecura are menirea de a deschide o anumita perspectiva asupra prezentei lui Rossi la Berlin, o prezenta plina de semnificatii.