ro | en
Argument › Nr. 18/2026

Timpul care coboară, infinitul care urcă. Arhitecturi temporale în Carceri de Piranesi

https://doi.org/10.54508/Argument.18.11

  • / Departamentul Architectură, Universitatea Yaşar, Izmir, Turcia

Rezumat

Seria Carceri a arhitectului, arheologului și scriitorului italian Giovanni Battista Piranesi este considerată pe scară largă una dintre cele mai remarcabile reprezentări arhitecturale ale secolului al XVIII-lea. Realizate în cursul unor ediții succesive publicate în 1745 și 1760, gravurile redau spații vaste, asemănătoare unor închisori, alcătuite din scări, poduri, structuri suspendate și adâncimi spațiale aparent infinite. În timp ce studiile anterioare au interpretat seria în principal prin prisma complexității sale spațiale și a asocierii cu sublimul, această lucrare examinează seria Carceri prin conceptul de temporalitate în reprezentarea arhitecturală.

Studiul analizează modul în care experiența temporală este generată prin mecanisme vizuale și compoziționale încorporate în gravuri. Concentrându-se asupra Planșei VII ca studiu de caz analitic specific, acesta combină compoziția vizuală și principiile Gestalt cu perspective teoretice privind sublimul și temporalitatea dezvoltate de Edmund Burke, Immanuel Kant și Paul Ricoeur. Se acordă o atenție deosebită strategiilor compoziționale precum stratificarea verticală, trunchierea orizontală, retragerea perspectivei, structurile suspendate, golurile perceptive și reperele de scară corporală.

Rezultatele sugerează că seria Carceri funcționează ca o formă de arhitectură temporală. În loc să prezinte timpul drept o progresie liniară, gravurile evocă anticiparea, întârzierea, întreruperea și rezolvarea amânată. Infinitul și izolarea, mișcarea și staza, extinderea și obstrucția coexistă în același cadru spațial, transformând reprezentarea arhitecturală într-un mediu care organizează experiența temporală. În acest sens, studiul contribuie la dezbaterile privind reprezentarea arhitecturală, demonstrând modul în care imaginile pot modela percepția timpului la fel de eficient pe cât modelează percepția spațiului. Seria Carceri se conturează astfel nu doar ca un experiment de reprezentare sublimă, ci și ca o explorare profundă a temporalității în arhitectură.

Cuvinte cheie

Piranesi, seria Carceri, temporalitate arhitecturală, imensitate, infinit, izolare spațială

Download

Referințe

  1. Burke, E. (1757/1823). On taste: A philosophical inquiry into the origin of our ideas of the sublime and beautiful; With several other additions; Reflections on the French Revolution; A letter to a noble lord (C. W. Eliot, Ed.). P. F. Collier & Son Corporation.
  2. Denny, N. (2002, November 4). Dungeons of the mind: Ned Denny is surprised to discover an 18th-century equivalent of Nintendo. New Statesman, 131(4612), 43–45.
  3. Ek, F. İ., & Şengel, D. (2007). Piranesi between classical and sublime. METU Journal of the Faculty of Architecture, 24(1), 17–34.
  4. Ficacci, L. (Ed.). (2001). Giovanni Battista Piranesi: Selected etchings = Eine Auswahl der Kupferstiche = Une sélection des eaux-fortes (B. B. Dick, Trans.). Taschen.
  5. Fletcher, B. (1996). A history of architecture (D. Cruickshank, Ed.). Architectural Press.
  6. Kant, I. (1764/1960). Observations on the feeling of the beautiful and sublime (J. T. Goldthwait, Trans.). University of California Press.
  7. Kant, I. (1790/2007). Critique of judgement (J. C. Meredith, Trans.; N. Walker, Rev. & Ed.). Oxford University Press.
  8. Lefebvre, H. (2004). Rhythmanalysis: Space, time and everyday life (S. Elden & G. Moore, Trans.). Continuum. (Original work published 1992)
  9. Piranesi, G. B. (1743). Prima parte di architetture, e prospettive inventate ed incise da Gio. Batta. Piranesi, architetto veneziano, dedicato al Sig. Nicola Giobbe [Etching series]. Stamperia de’ Fratelli Pagliarini.
  10. Piranesi, G. B. (1745). Invenzioni capricci di carceri [Etching series].
  11. Piranesi, G. B. (1760). Carceri d’invenzione [Etching series].
  12. Piranesi, G. B. (1769/1836). Diverse maniere d’adornare i cammini ed ogni altra parte degli edifizi, desunte dall’architettura Egizia, Etrusca e Greca, con un ragionamento apologetico in difesa dell’architettura Egizia e Toscana […]. (Original work published 1769)
  13. Piranesi, G. B. (2010). The prisons/Le carceri: The complete first and second states. Dover Publications.
  14. Ricoeur, P. (1984). Time and narrative (K. McLaughlin & D. Pellauer, Trans.; Vol. 1). University of Chicago Press. (Original work published 1983)
  15. Robison, A. (2022). Piranesi’s “Catalogo delle Opere.” The Burlington Magazine, 164(1428), 230–245.
  16. Roncato, S. (2007). Piranesi and the infinite prisons. Spatial Vision, 21(1–2), 3–18. https://doi.org/10.1163/156856807782753895
  17. Small, I. (2007). Piranesi’s shape of time. Image & Narrative, (18). https://www.imageandnarrative.be/inarchive/thinking_pictures/small.htm
  18. States, B. O. (1979–1980). The Piranesi effect: Alone and well in prison. The Hudson Review, 32(4), 617–620. https://doi.org/10.2307/3849825
  19. Stoppani, T. (2006). Voyaging in Piranesi’s space: A contemporary re-reading of the beginnings of modernity. Haecceity Papers, 1(2), 32–54.
  20. Tafuri, M. (1987). The sphere and the labyrinth: Avant-gardes and architecture from Piranesi to the 1970s. MIT Press.
  21. Venturi, F. (1972). Italy and the Enlightenment: Studies in a cosmopolitan century. Longman.
  22. Wilton-Ely, J. (1978). The mind and art of Giovanni Battista Piranesi. Thames and Hudson.
  23. Wilton-Ely, J. (1993). Piranesi as architect and designer. Yale University Press.
  24. Wittkower, R. (1961). Piranesi as architect. In Piranesi. Smith College Museum of Art.
  25. Yerkes, C., & Hyde Minor, H. (2020). Piranesi unbound. Princeton University Press.