ro | en
ArgumentNr. 16/2024

Recenzia prelegerii „Arhitectura sit-sintezei” de Lino Bianco (University of Malta)

https://doi.org/10.54508/Argument.16.20

  • / Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iaşi, RO

Rezumat

Sitosinteza, un termen introdus de Lino Bianco în discursul arhitectural, combină „sit” și „sinteză” și însumează diversele aspecte care compun orice sit - natural, cultural și antropomorfic, reprezentând o abordare holistică a proiectării contextuale, integrând elementele fizice și metafizice ale unui sit. Prelegerile lui Bianco explorează principiile arhitecturale fundamentale, punând accentul pe rolul mediului, al culturii și al istoriei. Spre deosebire de abordarea tradițională, sitosinteza încorporează natura, cultura și societatea, promovând sustenabilitatea și sensibilitatea față de contextele istorice și organoleptice.

Sistemul al lui Bianco utilizează peisaje senzoriale și peisaje temporale, inspirate de fenomenologie și neurobiologie, oferind un instrument analitic precis pentru proiectele de arhitectură. Inspirat de literatura de specialitate, sitosinteza se aliniază spiritului principiilor Vitruvius și idealurilor renascentiste privind crearea unui mediu de viață sănătos. În esență, sitosinteza propune arhitecților și studenților o abordare holistică care integrează timpul, spațiul și experiența umană în procesul proiectării.

Cuvinte cheie

sinteză, site, simțuri

Download

Referințe

  1. Bianco, L. (2017). Beyond geodesign: The architecture of sitesynthesis, Journal of Applied Engineering Sciences7 (20), DOI:10.1515/jaes-2017-0008 
  2. Bianco, L. (2018a). Architecture, values and perception: Between rhetoric and reality, Frontiers of Architectural Research 7.
  3. Bianco, L. (2018b). Defining architecture: A qualitative research, Annual of the University of Architecture, Civil Engineering and Geodesy 51(1), pp. 59, DOI:10.52326/jes.utm.2022.29(4).09  
  4. Bianco, L. (2018c). Social media: Third-person perceptions of architecture, Urbanism. Arhitectură. Construcţii 9(3), pp.265- 272.
  5. Bianco, L. (2023). Architecture, Engineering and Building Science: The contemporary relevance of Vitruvius’s De Architectura, Sustainability 15, pp.1-27, DOI 10.3390/su15054150.
  6. Bianco, L. (2024). Marine concrete technology in Vitruvius’s De architectura libri decem, Urbanism. Arhitectură. Construcţii 15(1). pp.77-82.
  7. Cornaro, L (2010). The Art of Living Long, Kessinger Publishing.
  8. Davitaia, V. (2023). A brief profile of Lino Bianco, Urbanism. Arhitectură. Construcţii 14(3), pp. 281-288.
  9. Jackson, M. D., Moon, J., Gotti, E., Taylor, R., Chae, S. R., Kunz, M., Emwas, A.-H., Meral, C., Guttmann, P., Levitz, P., Wenk, H.-R. & Monteiro, P. J. M. (2013a). Material and elastic properties of Al-tobermorite in ancient Roman seawater concrete, Journal of the American Ceramic Society 96(8). pp. 2598–2606, DOI 10.1111/jace.12407
  10. Jackson, M. D., Chae, S. R., Mulcahy, S. R., Meral, C., Taylor, R., Li, P., Emwas, A.-H., Moon, J., Yoon, S., Vola, G., Wenk, H.-R. & Monteiro, P. J. M. (2013b). Unlocking the secrets of Al tobermorite in Roman seawater concrete, American Mineralogist 98(10), pp.1669–1687, DOI 10.2138/am.2013.4484 
  11. Jackson, M. D., Vola, G., Gotti, E. & Zanga, B. (2014). Sea-water concretes and their material characteristics. In: J. P. Oleson (Ed.), Building for eternity: The history and technology of Roman concrete engineering in the sea. Oxford, UK. Oxbow Books, pp.141-187.
  12. Jackson M. D., Mulcahy S. R., Chen H., Li Y., Li Q., Cappelletti P. & Wenk H. R. (2017). Phillipsite and Al-tobermorite mineral cements produced through low-temperature water-rock reactions in Roman marine concrete, American Mineralogist 102(7), pp. 1435 – 1450, DOI 10.2138/am-2017-5993CCBY.
  13. Kenda, B.(ed.) (2006). Aeolian Winds and the Spirit in Renaissance Architecture, Routledge.
  14. Miller, W.R. (2012). Introducing Geodesign: The concept. Redlands. Esri Press. https://www.esri.com/content/dam/esrisites/sitecorearchive/Files/Pdfs/library/whitepapers/pdfs/introducing-geodesign.pdf 
  15. Oleson, J. P., Brandon, C., Cramer, S. M., Cucitore, R., Gotti, E. & Hohlfelder, R. L. (2004). The ROMACONS Project: A contribution to the historical and engineering analysis of hydraulic concrete in Roman maritime structures, The International Journal of Nautical Archaeology 33(2), pp. 199-229, DOI 10.1111/j.1095-9270.2004.00020.x.
  16. Oleson J.P. (Ed.) (2014). Building for eternity: The history and technology of Roman concrete engineering in the sea. Oxford, UK. Oxbow Books.
  17. Vitruvius Polio M. (1914). The Ten Books onArchitecture. (M.H. Morgan, Trans.). Cambridge, MA. Harvard University Press.
  18. Wotton, H. (1624). The Elements of Architecture. London, UK. John Bill.

Alte articole

Raluca Manoliu
Forma urmează funcția în azilurile victoriene. Impactul asupra potențialului reutilizării adaptive (2024)