Percepția în arhitectură. De la teorie la proiecte universitare/studențești

Lucrarea abordează, pornind de la studii teoretice, exemplificând prin cazuri cunoscute și detaliind prin exemple concrete, tema percepției în arhitectură, a felului în care o cerință similară poate conduce către răspunsuri diverse și a modului în care aceeași realitate poate avea diferite interpretări. În prima parte sunt explicate motivele pentru care persoanele percep diferit același obiect concret, prin prisma propriilor experiențe anterioare, a felului în care omul interpretează informațiile receptate și a memoriei. Înțelegând prin intermediul psihologiei cognitive diferitele etape prin care intelectul înregistrează noi informații, a felului în care efectele optice sunt contracarate și însușite cu ajutorul memoriei și a modului în care contextul reprezintă un factor important pentru înțelegerea atât a unui obiect, cât și a culorii sale, se observă cum, deși aceste informații par a fi incluse în sfera psihologiei, sunt parte integrantă a arhitecturii. Despre modalitatea prin care o unică întrebare poate avea o multitudine de răspunsuri valabile vorbește atât exemplul concursului Asigurării Românești pentru noul sediul de pe bulevardul Gheorghe Magheru g-ral, cât și practica atelierului de proiectare 22/32 din cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, exemplificat prin ultima temă a anului 3, denumită „Locuire și densitate urbană”. Analizând trei proiecte diferite atât ca demers conceptual, cât și ca rezolvare volumetrică sau formală, se observă modalitățile diferite de abordare ale aceluiași program de arhitectură ce poate conduce către percepții diferite.