Democratizarea accesului la arhitectură: între automatizare și creativitate

Articolul investighează redefinirea rolului arhitectului în era tehnologiilor emergente de învățare automată, adăugând curatoriatul datelor ca o etapă esențială în procesul de proiectare. Cercetarea vizează identificarea modului în care aceste tehnologii pot influența relația dintre arhitecți și clienți și cum integrarea comunicării în cadrul noilor tehnologii, precum BIM și vizualizarea avansată, poate transforma procesul de proiectare.

Analiza se desfășoară în trei etape principale: prima constă în compararea datelor de piață din România și Europa pentru a determina care programe de arhitectură sunt cele mai prezente pe piață și nivelul de adopție al noilor tehnologii în dezvoltarea acestora; a doua etapă implică identificarea tipologiilor de clienți ai birourilor de arhitectură; iar ultima etapă analizează segmentul de piață al locuințelor proiectate fără arhitect. Metodologia studiului include analiza comparativă a datelor, interviuri cu arhitecți și evaluarea interacțiunii între persoanele care își construiesc locuințe fără a apela la serviciile unui arhitect.

Deși studiul se bazează pe date calitative, ceea ce limitează generalizarea rezultatelor la întreaga piață de arhitectură, scopul este de a formula o serie de ipoteze care necesită validare pentru a dezvolta o nouă metodologie de lucru ce îmbină automatizarea în arhitectură. Rezultatele analizei comparative arată o adoptare semnificativă a tehnologiilor BIM și VR/AR în România comparativ cu media europeană, evidențiind totodată necesitatea optimizării comunicării între arhitecți și clienți.

Principala contribuție a acestui studiu constă în analiza modului în care tehnologiile emergente, precum AI și BIM, influențează rolul arhitectului și dinamica relației cu clienții. Studiul propune noi moduri de interacțiune și evidențiază impactul automatizării asupra democratizării accesului la servicii de arhitectură.